In urma cu vreo 2 luni scriam o postare de suflet, cam asa cum sunt toate scriiturile de pe blogul asta, si imi doream sa pun o legatura catre o alta. Constat ca postarea cu pricina nu raspunde la cautari. Ma gandesc ca-i defect gadgetul de cautari, se mai intampla. Intru pe prietenul google si caut titlul postarii- nimic. Stiam precis luna in care am scris-o, intru in istoric pe blog- nimic. Stiam sigur cand am scris-o pentru ca se numea "Despre o saptamana din august"- era povestea saptamanii in care am aflat ca sunt insarcinata, in care am trecut prin iad si prin groaza, prin iubire si dor, prin tot ce e mai bun si mai rau. Cea mai grea saptamana din viata mea, a noastra, era istoria acelei saptamani din tot sufletul si cu tot sufletul. Una dintre cele mai dragi postari scrise. Disparuse. Si atunci ma loveste! Imi amintesc ca prin mai, ceva asa, am vazut ca o parte din postarile din Top 10 vizualizari nu mai erau in top. Am zis, eh, e firesc, erau mai vechi si au urcat altele mai noi. Chiar m-am bucurat ca una dintre ele nu mai era, asa ca nu mai avea cineva cum arunca cu oua clocite permanent in capul meu ca i-am stricat eu zenul in viata. O caut si pe aceea, nu mai era nici ea. Inca una pe aceeasi tema- vacanta de la mare de anul trecut- nici aceasta. Inca una pe care o stiam sigur ca este in top 5 vizualizari, nici ea. Inca una care era prima in top- si aceasta lipsea. Deja simteam cum mi se aseza o pacla pe creier. O furie si o revolta cum rar am simtit. In total 12 postari. Multe dintre ele erau dintre cele mai vizualizate, celelalte erau numai una si una postari de suflet, de mare drag. Am inceput sa tremur si sa plang. M-am simtit agresata, vandalizata sufleteste. Nici nu pot descrie complet sentimentul. Cineva intrase in casa sufletului meu si imi furase niste parti din mine.
Cand mi s-au mai adunat neuronii la locul lor am trimis mesaj catre Blogger, am cautat de erori, am sapat pe google macar sa fi ramas o urma a postarilor sa le recuperez cumva. Nu era nici eroarea din aprilie care afisa prost postarile din Top vizualizari. Nu era nici nu stiu ce alta inginerie prin care Blogger ne soma ca ne transforma postarile care au potential de a leza imaginea cuiva inapoi in draft. Oricum nu era nimic in draft. Concluzia a fost ca cineva a intrat si le-a sters. Nu mai erau nicaieri. Nici urma, disparute complet impreuna cu numarul de accesari, comentarii si statistici. Ramasesera doar linkurile puse de cei care trec pe aici si considera ca merita sa mai citeasca si altii. Nici acum nu stiu care sunt toate cele 12 postari. Nu am avut nervii sa le identific pe toate. Stiu ca sunt atatea pentru ca atunci cand aniversam un an de blog am scris cate postari erau si matematica e simpla. Lipsesc 12. Pentru mine inseamna foarte mult. Nu scriu in fiecare zi, nu scriu despre cum m-am spalat pe dinti. Scriu atunci cand sufletul se umple de ceva si se cere scris. Nicio postare nu este doar asa ca sa fie. Nu e genul de blog jurnal, nu este pentru trafic, nu am nicio norma si nu sunt in competitie cu nimeni. Scriu atunci cand simt din tot sufletul sa o fac. Si scriu spontan, nu fac drafturi, copii, am sentimentul ca daca il prelucrez e un soi de teatru si nu ma mai simt sincera cu mine. Acest cineva a intrat si a lovit, a stiut si ce anume. Sunt sigura ca intr-o zi o sa aflu cine este si o sa avem o discutie "amiabila".
Zilele trecute cuiva i-a disparut blogul cu totul. S-a gandit cineva ca e amuzant sa ii mananci altuia niste ore din viata oferindu-i suparari. Sper sa il recupereze. Eu atunci mi-am invatat lectia si salvez tot blogul in fiecare zi. Daca ai codul HTML al postarii o poti pune la loc in cronologie. Am schimbat parole, am instalat mare jmecherie de siguranta pe smartphone, acum daca pierd telefonul nu mai pot intra nici eu pe blog :)). Stiu ca toate astea sunt inutile pentru ca daca un nenea istet isi pune mintea pret de trei secunde iti rade blogul de pe fata internetului. In lumea asta traim. Lumea in care unii nu au loc de trei cuvinte scrise din sufletul unui om. M-am resemnat, am renuntat sa mai caut logica si sensul sau interesul unor astfel de actiuni. Probabil ca pe o parte o sa le rescriu, unele sunt atat de adanc in mintea mea incat daca le-as rescrie in fiecare an ar fi identice. Restul... or sa ramana doar in amintirea celor care au ajuns sa le citeasca.