Din ciclul ce ne mai distram cu renovarile, va prezentam episodul Absurdul si prietenii lui.
Eu sunt un om foarte logic, am nevoie de argumente logice ca sa functionez. Nu ma inteleg deloc cu absurdul si cu raspunsurile de genul "uite asa, ca asa vreau eu!". Iar cand nu pot sa pricep ceva ma apuca disonanta cognitiva- cum ne zicea un stimabil profesor prin facultate. In ultimele doua saptamani am avut parte de ataaaaata lipsa de logica, prea multa lipsa. Renovam. Apartamentul era un dezastru si incercam in timp record si buget restrans sa-l facem locuibil- a se citi: mega-super-para-extraordinarde-nemaipomenitde- frumos. Avem nevoie de tot vantul din pupa posibil. Nu avem nevoie de piedici, nici macar de cele inerente si accidentale. Ce sa mai zic despre cele cu intentie?! In apartamentul dezastru evident ca si instalatiile erau praf. Niciun robinet nu tinea, apa curgea in risipa no- stop si pierderile le plateau cu totii. Tevile ieftine si proaste puse la calorifere picurau peste tot si riscul sa se fisureze era mare. Deci totul trebuia inlocuit urgent. Cel putin asta spunea logica mea.
Eu sunt un om foarte logic, am nevoie de argumente logice ca sa functionez. Nu ma inteleg deloc cu absurdul si cu raspunsurile de genul "uite asa, ca asa vreau eu!". Iar cand nu pot sa pricep ceva ma apuca disonanta cognitiva- cum ne zicea un stimabil profesor prin facultate. In ultimele doua saptamani am avut parte de ataaaaata lipsa de logica, prea multa lipsa. Renovam. Apartamentul era un dezastru si incercam in timp record si buget restrans sa-l facem locuibil- a se citi: mega-super-para-extraordinarde-nemaipomenitde- frumos. Avem nevoie de tot vantul din pupa posibil. Nu avem nevoie de piedici, nici macar de cele inerente si accidentale. Ce sa mai zic despre cele cu intentie?! In apartamentul dezastru evident ca si instalatiile erau praf. Niciun robinet nu tinea, apa curgea in risipa no- stop si pierderile le plateau cu totii. Tevile ieftine si proaste puse la calorifere picurau peste tot si riscul sa se fisureze era mare. Deci totul trebuia inlocuit urgent. Cel putin asta spunea logica mea.
Cand te muti in bloc nou si mai ales cand incepi sa faci galagie cu renovatul, faci un turneu pe la vecinii directi sa-i anunti si sa iti exprimi regretul pentru deranj. Nu o sa-i incalzeasca cu nimic trei zile mai tarziu cand o sa incepi sa le darami casa in cap, dar macar ai avut buneintentii. Vecini directi am doi, cel de langa pleca in concediu pe durata nedeterminata (ieeei) si cel de sub... unde este si un copil de doi ani (not so ieeei). In rest sunt departe si nu se aude aproape deloc cand au usile inchise. Pasul unu indeplinit, treci la pasul doi. Cauti oamenii de legatura din bloc: responsabil, presedinte, administrator. Si acum incepe circul. Administratorul, care de fapt este fosta/actuala casiera, sta in alt bloc, pe aici pe undeva, nu are nimeni telefonul ei, nu stie nimeni cum poti sa dai de ea. Vine joia. Pe sistemul nu sunati voi, iesim noi din cand in cand. OK. Altul. Presedintele? Aaa, pai DOMNUL Presedinte, vine seara dupa 7-8 acasa. Boon, nici asta nu e bun pentru ca eu la 6 punct trebuie sa fiu acasa. Urmatorul in lantul trofic? INTENDENTA! Nu scoateti dictionarele ca uite aici de la DEX citire:
INTENDÉNT, -Ă,intendenți, -te,subst.1.S. m.și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2.S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánts. m.] – Din fr.intendant,lat.intendens, -ntis.
INTENDÉNT, -Ă,intendenți, -te,subst.1.S. m.și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2.S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánts. m.] – Din fr.intendant,lat.intendens, -ntis.
Deci esti trimis la etajul 1, langa lift. Ma duc si sun, bat la usa, sun, astept. In casa evident persoane, la fel de evident persoanele se uita pe vizor. Pun fata aia de sambata si duminica, sa nu creada ca cer bani sau ceva. Nu-mi deschide nimeni. Este deja ora 6 si trebuie sa fug acasa sa preiau copilul de la bona. Plec consternata... ma uit si in oglinda- asa fata sa am sa nu vrea macar sa-mi deschida usa?! Ok. Ziua urmatoare revin. Sun, bat la usa. Fosnete prin casa. Nimic. Sun iar si dau sa strig prin usa ca sunt vecina de la 8, n-apuc sa deschid usa ca in fata mea se itzeste o cucoana imbalsamata in miros de otzet. "Da, stiu cine sunteti! Vecina de la 8, sunteti singura si aveti o fetita de doi ani jumate!" Toate pe nerasuflate si pe cel mai pitigaiato-ridicat-enervant ton de care credeam un om capabil. Ma dau doi pasi in spate si profitand de momentul de confuzie incepe sa-mi tina o lectie de morala si de conduita in bloc. Eu din ce in ce mai soacata si cu ochii "giitzi" la ea, nu pricepeam nimic. Ma uit asa la mine... sunt un fel de doamna eleganta, am pretentia ca se vede pe moaca mea ca am totusi niste neuroni activi in cap, chiar sa par din padure? Deja vocea ei pitzigaiata ma facea sa nu o mai ascult. Ca eu am o problema, daca tipi si te pitzigai la mine nu te mai aud si vorbesti de unul singur. Prind un moment cand tragea aer sa respire si intervin si eu cu ce ma durea pe mine. Cheia de la subsol- sotul intendentei fiind instalatorul blocului. Iar ma atentioneaza de N lucruri si-mi spune ca trebuie sa sun cu o zi inainte si DACA este acasa cand am eu nevoie vine sotul la MINE ACASA ca sa vada el ce TREBUIE facut si DACA el zice ca e bine atunci ne inchide apa. Deja simteam cum incepe sa-mi scada nivelul de calm. Numar pana la 10, imi zic totusi sa nu ma enervez ca am nevoie de ei. Ii multumesc frumos si dau sa cobor sa ma duc la treaba mea ca deja trecuse juma de ora si poate o retineam din facut muraturi. Eu cu un picior pe prima treapta cand hatz ma ia de maneca, ca stai asa. Si vine intrebarea:
"'Daaaa, unde va e barbatul? Ca asa sunteti toate acuma, asa se poarta, faceti copii si..."
WTF??!! O clipa am impulsul sa-i urez niste lucruri, da' ce te nelinisteste pe tine grija unde este barbatul meu?! Si-mi vine raspunsul:
" Stiti, doamna, oamenii mai mor!"
Si sa ma ierte cei ai caror oameni chiar au murit, dar cu asemenea specimene... Si in linistea celor trei secunde de pauza o intind pe scari salutand din mers. In urma mea incepe de una singura o argumentatie cum ca sotul meu a avut un accident si etc. Zic, e bine, m-am mutat din azilul de batrani in cel de nebuni!
O saptamana mai tarziu...
Incercari fara numar de a ma strecura in programul "foarte aglomerat" al pensionarului surd care sta toata ziua cu coatele pe geam. Este acasa, nu vrea sa raspunda. Imi spune ca este disponibil doar dupa ora 20- cand, evident, nu poti sa te apuci de lucru fara sa deranjezi un bloc intreg. Le spun despre apa care curge in prostie, despre tevile de la calorifere, despre faptul ca afara e foarte cald si acum este momentul sa lucram la calorifere. Nimic. Incep sa ma enervez si le spun ca eu am drepturi, ca subsolul este un spatiu comun, ca este un abuz. Nimic. Dupa o saptamana unul dintre baieti reuseste sa prinda presedintele de scara si prin interventii se obtine favorul ca a doua zi- sambata- sa ne inchida apa de la subsol. Daaar, numai dupa ce vine el in casa la mine ca sa-si dea acordul pentru lucrari. II rog pe baietii care fac instalatiile- unul este una bucata huiduma de 2/2- sa-i faca jocul si sa ne vedem de treaba. Sambata ma duc cu fi-mea cea bolnava si cu 39 temperatura pe la usile distinsului vecin ca sa binevoiasca a ne isoti la subsol. Isi da maria sa instalatorul acordul si se pun pe treaba. Trebuia schimbata coloana incepand din casa de la vecinul de jos pentru ca altfel nu putem lucra la noi. Deci schimba Miruno vreo 20 de metri de teava+accesorii pe banii tai. Norocul lor, spaga mea. Eu plec cu Matilda, raman baietii. Se lucreaza toata ziua si ramane sa se intoarca si a doua zi pentru ca tevile mele se duc si la vecinul din fata si el nu-i acasa, plus ca nu stiam daca e de acord sa schimbam si de la el. Deja te astepti la orice.
"Ie peietzii blea, faca peietzii a uac, faca peietzi abii!"
Duminica vin oamenii, li se lasa cheia pentru ca onor intendenta& sotul plecau undeva. Le spun baietilor sa lase cheia la un vecin si numai la acela. Termina oamenii ce aveau de lucrat pentru o dimineata de duminica in care nu poti inchide apa ca sa-ti faci tu treaba si ma suna: vecinul desemnat nu e acasa, ce facem? Pai aduceti cheia la mine si o duc eu. Pe la pranz ies cu fi-mea pana la farmacie si ne ducem si la "apapamem" sa ducem pretioasa cheie de la subsol. Nu e nimeni acasa. Mai pe seara sun, nimeni. Si-mi vad de treburile mele. Copilul tot cu febra, eu terminata de obosita. Cand, la ora 20,34 primesc un telefon. Nu cunosc numarul.... La celalalt capat o voce isterica: Ce ati faaaacuuuut? M-ati nenorociiiit! Aooooleeeeeu!". Sa-mi stea inima. Ce s-a intamplat si pe cine am nenorocit? Ma gandesc ca e un vecin inundat, ceva." Stati doamna si va calmati ca nu inteleg nimic!". Printre vaicareli si crize de nervi inteleg ca-i intendenta. Ca am nenorocit-o, ca ea nu are cheia, ca unde e cheia, ca daca e buna uite ce se intampla. Nu stiam daca sa rad sau sa plang, incerc sa-i spun ca nu am avut unde sa o las si ca vin acum. Nici asa nu-i bine, ca suntem niste nesimtiti si ca nu avem ce-i sapte ani de acasa- are o probleme cu anii de acasa, mereu spune asta. Eh si cam atat poate si nervul meu batran si obosit sa mai tina si i-am zis si eu vreo doua sa ma racoresc. Am impachetat copilul si m-am dus sa-i duc cheia femeii nenorocite de nesimtirea mea. Nici nu apuc sa sun la usa ca iese zbierand ca o apucata. Matilda se sperie si incepe sa planga, drept pentru care o dau dupa piciorul meu si pe partea cealalta ma infig in intendenta. Si-i comunic nu tocmai frumos ca mie nu-mi face nimeni copilul sa plaga si daca mai tipa la mine ii rezolv si cei doi dinti pe care-i mai are. Cumva m-a crezut si a fugit in casa amenintandu-ma prin usa ca nu mai pup cheia.
Si nu am mai pupat-o. Mai trece o saptamana de incercari, de nervi si de muncitori scosi din sarite pentru ca vin si ne uitam unii la altii pentru ca nu pot lucra. Ei imi propun sa-i tragem o mama de bataie nesimtitului care ne striga mereu prin usa ca nu ne da cheia ca nu vrea el. Tind sa le dau dreptate si sa recurgem la alte metode daca vorba buna nu functioneaza. Intre timp intru pe linia oficiala, fac cerere, depun, scriu articole din legi, inclusiv cat sunt amenzile pentru un astfel de abuz. Pentru ca asta este: un abuz. S-au trezit frustratii pamantului stapani pe cheie si stiu ca toata lumea este la mana lor si atunci se poarta in acest mod deplasat. Nu mai spun ca subsolul este un spatiu comun si ca avem dreptul la acces. Imi spunea o prietena ca asta este comportament de "comunisti imputiti", eu nu prea sunt de acord cu atribuirile astea politice, dar in cazul celor doi le respira prin tot porii fosta ocupatie nomenclaturista. Oameni care au ajuns sa nu mai insemne nimic atunci cand au iesit de la umbra partidului iubit si acum si-au gasit sensul vietii in a detine CHEIA. Le sclipesc ochii in cap zici ca sunt Smeagol cu Myyyy preeeeeeciousss.
Si vine ziua mareata de joi cand apare agale administratora/casiera sa incaseze intretinerea. Pun fata cea amabila, gandul cel bun, portofelul pe masa si ii spun care este problema. Ea se uita la mine, mai bine zis prin mine, cu o expresie bovina si imi raspunde sec ca nu o intereseaza. Poftim? Cum adica? Sunteti administrator, aveti niste responsabilitati, sunteti platita. NU MA INTERESEAZA! Si asta tipa, ca se pare ca e o moda sa zbieram. De tipat pot si eu si inca mai tare, dar eu nu cu auzul am o problema, ci cu intelegerea unui mesaj de genul " nu ma intereseaza". Pai si pe cine ar trebui sa intereseze? Pe intendentaaaa! Ati ghiciiit! Moment in care cine apare surd si cu fata lui de paznic de puscarie? Instalatoooruuul! Cooorect! Ii spun iar ca avem nevoie etc. etc. Si imi raspunde iar ca NU vrea, uite asa, ca nu vrea el, ce o sa fac? Sa chem politia militia ca el tot nu ne deschide. NA! II spun ca o sa-i chem sau mai bine ii las pe muncitori sa-i explice cum e cu "nu vreau" asta. O intreb iar si pe administratora daca i se pare normal comportamentul "domnului", si nu-mi raspunde nimic. Statea efectiv ca o vaca in lumina farurilor, hipnotizata, si nu schita un gest. Ridic tonul, pentru ca altfel vad ca nu te asculta nimeni si iar imi spune ca pe ea nu o intereseaza. Timp in care prin spatele meu trece un domn... intreaba daca sunt probleme, i se raspunde ca NU si pleaca. Cine era domnul? Daaa, presedinteleee de scaaara! Cooorect! Eu nu am stiut, mi-a spus admina mai tarziu.
Incep sa ma uit pe pereti dupa o camera ascunsa sau ceva. Adica oamenii astia chiar sunt pe bune?! Exista asa ceva?! Cum adica nu vrei tu si eu nu am voie sa-mi renovez casa? Daca trebuia sa eliberez celalat apartament eu ce faceam? Ieseam cu fi-mea pe strada? Da! Uite asa, ca niste frustrati dusi cu mintea pe campie nu au ei chef. Si te sfideaza cu o aroganta si o nesimtire si daca tu esti om civilizat si normal la cap nici nu stii cum sa reactionezi. Mai ales cand esti unul din asta ca mine de trebuie sa te controlezi constient din impulsul de a ajuta. Eu daca vad un om dezorientat pe strada simt nevoia sa ma duc sa-l intreb daca are nevoie de ajutor, ca asa sunt eu. Incerc sa ma tratez, dar nu prea merge. Iar atunci cand intalnesc oameni de tipul asta, rai pur si simplu, nu pot sa inteleg, imi da o stare de mi se blocheaza mintea. De ce sa fii asa? De ce? In timp ce incercam sa-mi adun putin mintile ravasite si sa ma duc totusi si la presedintele de scara- cu toate ca nu pare din alta categorie- trece pe langa mine un domn tinerel si frumusel. Ma invita in lift si ma intreaba ce caut. Mai sa-mi sara tzandara, cum ce caut?! Ii zic ca m-am mutat aici si trebuie sa renovez si nu ni se permite accesul in subsol. Cand, aud cele mai frumoase vorbe pe anul asta: " Nu va mai enervati, doamna! Am eu CHEIE! Nu aveti ce sa va intelegi cu astia, sunt nebuni! La fel am patit si noi cand ne-am mutat asa ca am prins momentul si am facut o copie!". Si-mi da omul cheia, imi venea sa-l pup, da rau de tot nu asa.
In urmatoarele zile ne-am strecurat ca infractorii la subsol si ne-am facut treaba. Astazi ma duc sa-i duc omului pretioasa cheie inapoi. Evident ca mi-am facut si eu copie. Ma batea gandul sa fac 30 de chei si sa le pun tuturor in cutiile de scrisori. Ar fi o satisfactie! Dar probabil ca ar schimba yala, dar ar fi o satisfactie....
