Quantcast
Channel: Ea si Ea
Viewing all 151 articles
Browse latest View live
↧

Cu pasiune- un exercitiu de imaginatie

May 5, 2014, 5:25 am
$
0
0
Intr-o zi am picat in mijlocul unei discutii pe FB. Intrebarea era de ce se pune atata pasiune atunci cand se vorbeste despre un anumit subiect. Am ales sa nu spun nimic, chiar daca subiectul respectiv este unul despre care as putea scrie un roman. De ce sa nu spun, daca eu chiar cred in el? Pai... tocmai de aceea. Dar le-as fi propus un exercitiu de imaginatie. Sa se gandeasca la un lucru foarte drag lor. La un proiect, sa spunem. Un proiect in care si-au pus tot sufletul si mintea, un proiect pentru care au renuntat la tot ce era viata lor pana atunci, pentru care nu au dormit un somn intreg un an-doi, poate chiar trei. Un proiect pentru care au sangerat si suportat dureri cu strans din dinti. Si toate astea au fost facute cu cea mai mare dragoste si dedicare. Iti poti imagina, te poti vedea "lucrand" la acest mare proiect al tau?
 
Sa zicem ca iti doresti ceva foarte mult. Mult de tot. Incerci cam tot ce se poate incerca si nu se intampla nimic pozitiv in sensul dorintei tale. Apoi, intr-o zi cand deja ai renuntat sa mai speri, se intampla minunea: dorinta se indeplineste. Te-ai pregatit pentru ea in ultimii ani, esti doxa de informatie, ai cele mai bune sentimente si ganduri. Astepti doar sa vina ziua cea mare. Si ziua vine. Atunci abia incepe adevarata munca la cel mai mare si important proiect din viata ta. Pui tot sufletul, toata energia, toata dragostea. Te dedici complet, renunti la ce insemna viata ta inainte si imbratisezi aceasta noua viata. Iar proiectul tau are nevoie de "hrana" pentru a creste. Iar cea mai buna sursa esti chiar tu, numai tu poti sa-i oferi asta si stii ca trebuie sa o faci. Ca face parte din acea dedicare completa, absoluta. Ti-e greu, trebuie sa o faci zi si noapte. Nici nu-ti mai amintesti cand ai dormit un somn intreg ultima data. Te doare tot corpul, curge si sange. Si esti plina de indoieli. Nu stii daca faci bine, daca ai putea face altceva mai bine. Ti-e teama pentru proiectul tau, ti-e teama ca nu este destul ceea ce faci si ceea ce ii dai. Esti descurajat din toate partile, orice lucru care nu merge bine este din vina acestui lucru pe care tu il faci cu atata drag. Esti chiar acuzat ca-i faci rau proiectului tau, ca asta il va distruge mai tarziu.
 
Apoi rasare soarele, totusi, felul in care proiectul tau creste si iti lumineaza viata... trebuie ca e bine ceea ce faci. Este minunat! Ai prins curaj. Stii ca esti pe drumul cel bun. Proiectul tau este tot mai mare si mai frumos de la o zi la asta. Incepi sa crezi ca totul va fi usor de acum, ca a trecut greul de inceput. Ai reusit! Peste toate parerile negative, sfaturile sa renunti la munca ta, totusi ai reusit. Apoi, apoi cazi iar. Ceva s-a intamplat si lucrurile iar nu merg bine. Te chinui, lupti, strangi din dinti, inghiti durerea. Treci prin alte saptamani, luni de nesomn. Sacrifici din iubire pentru el fiecare clipa a ta. Ii dedici totul. Si trec ani, nu doar zile sau luni. Trec ani in care lupti pentru acest drept al tau si al lui. Au trecut ani in care zi de zi ai pus suflet si viata in munca ta. Acum stii ca tot ce ai facut a fost bine, a fost pentru el, iar el este bine datorita tie si efortului tau, rabdarii, calmului, stransului din dinti. Stii ca ai facut bine avand incredere in nevoile lui. A fost foarte greu, dar a fost si frumos. Esti fericita ca i-ai oferit "proiectului" tau cea mai buna hrana.
 
Au trecut ani si tu iti poti privi copilul stiind ca ai facut totul pentru el. Caci "proiectul" maret al vietii tale este copilul. Iar subiectul despre care nu poti vorbi fara pasiune este alaptarea lui. Trebuie sa crezi in asta cu fiecare particica de suflet. Trebuie sa poti renunta la tine si la confortul tau, trebuie sa-ti poti sacrifica somnul sau timpul pentru tine. Nu este usor, e nevoie de multa munca, dar recompensa este mult peste tot ce te-ai putea astepta. Iar nimic din toate astea nu s-ar intampla daca nu ai face totul cu cea mai pura pasiune.
 
 
***
 
Sincer va spun: nu este usor! Poate ca atunci cand ma auzi ca am alaptat timp de trei ani si vreau sa merg mai departe atat timp cat ea, fetita mea,  va avea nevoie de asta, o sa crezi ca am ajuns in punctul asta pentru ca mi-a fost usor. Dar nu-i deloc asa, ba chiar opusul. Am ajuns sa alaptez prelungit pentru ca mi-a fost extrem de greu. Poate daca nu as fi luptat atat pentru a mentine alaptarea as fi renuntat intr-un moment sau altul. Dar tot acest greu m-a motivat. Intai fizic, apoi psihic. Greul fizic s-a diminuat undeva pe la 18 luni. Iar greul psihic si-a atins apogeul intre 15 si 18 luni. Cam de atat de mult timp am avut nevoie pentru a atinge un echilibru. Un an si jumatate a fost cu suisuri si coborasuri. Uneori coboras dupa coboras de am crezut ca am ajuns in cel mai negru hau. Lunile acelea de rau psihic maxim au fost cele 3 luni de vara infernala din 2012. Trei luni in care nu am dormit, literalmente. Matilda se trezea si sugea de cel putin zece ori pe noapte. A fost o perioada cu foarte multe schimbari si suptul ii compensa ei afectiv stresul. De asta am si ales sa mergem mai departe, era clar ca de asta avea nevoie.
 
Cum am reusit sa trec peste ce a fost greu? Nu am retete. Sunt sigura ca in fiecare echipa mama-copil ritmul este altul. Singurul lucru pe care vi-l pot spune este sa aveti incredere. In voi si in nevoile copilului. Sa petreci timp cu el, eventul doar voi doi, tineti-l mult in brate. Anulati orice gand din mintea voastra si oferiti. Uneori poate dura luni intregi pana o sa gasiti un punct de echilibru, pot trece ani pana o sa gasiti armonia. Dar aveti incredere, asa cum am spus-o mereu, de la nastere pana cand o sa plece cu iubirea vietii de mana: aveti incredere in copilul vostru!
 
La fix 37 de luni de alaptat si la mai putin de o saptamana pana la ziua mea mi-am oferit un cadou. Chiar daca am citit, discutat, ascultat, dezbatut cam tot ce as fi putut legat de alaptare, eu mi-am facut acest cadou. O sa merg la Conferintele "Alaptarea pe intelesul tuturor" intre 8 si 10 mai. Nu cred ca le stiu pe toate, poate ca stiu foarte multe despre relatia dintre mine si copilul meu, acest copil al meu. Insa sunt sigura ca o sa descopar multe altele despre situatiile de care eu nu m-am lovit, unele chiar foarte dificile. Imi doresc foarte mult ca intr-o zi sa imi obtin acreditarea pentru a oferi sprijin profesionist mamelor care isi doresc sa-si alapteze copiii. Pentru mine aceste conferinte reprezinta un pas inainte in realizarea unui vis. Pentru tine pot fi raspunsul si linistea de care ai nevoie pentru a avea incredere in tine si in puiul tau.
 
 
P.S. Organizatorii au reusit sa reduca pretul la 300 de lei pentru toate cele 5 conferinte!
 
P.P.S. daca infrastructura imi va permite o sa fac liveblogging de acolo :).
 
 
↧
Search

Despre ingrijirea dintilor copiilor (0-3 ani)

May 7, 2014, 1:16 pm
$
0
0
Imi amintesc ca atunci cand am ajuns cu mica fiinta somnoroasa acasa si ne-am mai linistit dupa aventura maternitatii, am inceput sa o investighez prin toate "ungherele". Da, si pe acolo :)). Dar si in gurita. Niste gingii stirbe zambeau la mine la fiecare alaptat iar eu profitam de hlizeala pentru a ma uita cu ochi iscoditor de mama. Avea doar cateva zile cand am observat un mic punct alb pe gingia de jos. Cum perceptiile proaspetei mame sunt hiperbolizate de hormonii zapaciti, am intrat in alerta. Ce are copilul pe gingie? Ce? Avea un punct de candida. Multi copilasi dezvolta candida in primele saptamani de viata. Am scapat repede de ea, acasa fiind alaptata, mentinand o igiena corecta a alaptarii si tratand local cu glicerina. De ce invocarea acestui moment? Pentru ca de atunci a inceput istoria noastra in igiena dentara.
 
Eu, ca mai toti copiii rontaitori de zahar si acadele, pe la 6 ani aveam deja carii. Si foarte "bine" plasate pe molar 6, adica primul molar din dentitia definitiva. Am avut doar doua carii timp de 30 de ani, dar doua carii care m-au chinuit teribil in copilarie si care au dus intr-un final la pierderea acelor molari. Si ca orice parinte patit mi-am jurat in sinea mea ca atunci cand o sa am un copil o sa ma preocup de preventia problemelor dentare, in asa fel incat sa-mi scutesc copilul de suferinta. Cativa factori sunt foarte importanti in obtinerea si mentinerea sanatatii dintilor. Sunt factori interiori ca: alimentatia mamei in timpul sarcinii si alaptarii, alimentatia copilului, corecta asimilare a nutrientilor, problemele metabolice. Si sunt factori exteriori: igiena dentara, produsele de curatarea a dintilor (pasta de dinti), traumatismele la nivelul smaltului, corecta masticatie, substantele agresive mecanic sau chimic (inclusiv alimente).
 
Ce este foarte important sa stim ca viitoare mamici este ca de calitatea materialului dentar este responsabila si alimentatia din prima jumatate a sarcinii. Dincolo de influenta genetica a amplasarii dintilor in alveole, de cat de sanatosi sunt dintii nostri sau, mai précis, de potentialul lor de sanatate este "vinovata" alimentatia mamei din primele lui de sarcina (lunile 3-6)- atunci cand dintisorii incep sa apara in maxilar. Alimentatia mamei in timpul sarcinii, chiar daca este o cauza secundara in afectarea dentitiei, este prima de care trebuie sa avem grija. Este foarte important sa avem o alimentatie echilibrata, un aport suficient de calciu si magneziu, unul echilibrat de fosfor. Cum dieta in priemele luni de sarcina este mult chinuita de celebrele greturi, luati in considerare administrarea unui supliment nutritiv special formulat pentru perioada sarcinii. Sunt de evitat toate alimentele care produc tulburari in metabolismul calciului in organism: carbohidratii rafinati, zaharul, painea alba, pastele, prajiturile, alimentele acide. Alimentatia sanatoasa, bogata in alimente naturale si cat mai putin prelucrate termic, fara aport glucidic exagerat, trebuie sa continue si pe parcursul alaptarii.
 
Atentie la petele galbene/albe cauzate de administrarea unor atibiotice (cum ar fi tetracilcina) sau a excesului de flour, intrebati medicul atunci cand va recomanda un medicament daca acesta poate influenta sanatatea si calitatea dintilor copilului in perioada sarcinii si alaptarii.
 
Principiile unei alimentatii sanatoase- fara alimente acide (citricele trebuie prelucrate termic in prima copilarie), zahar, dulciuri rafinate, produse din faina alba- ar trebui respectate inca din debutul diversificarii si pe tot parcursul copilariei pana la definitivarea dentitiei. Punand bazele unei educatii alimentare inca din copilarie putem fi optimisti in mentinerea acesteia si ca adulti. In cazul in care acest lucru nu se intampla, o sa aveti oricum satisfactia lucrului binefacut atunci cand lucrurile depindeau doar de voi, ca parinti. Un alt lucru pe care trebuie sa-l urmarim este folosirea dintilor pentru destinatia lor, adica o masticatie corecta. Este important sa-i dam copilului alimente solide progresiv si potrivit capacitatii de a mesteca. Nu trebuie prelungit mai mult decat este necesar episodul mancarurilor pasate. Si nici cel al administrarii laptelui cu biberonul. In cazul in care copilul prelungeste si dupa aparitia dintilor consumarea laptelui pe durata noptii incercati sa-l obisnuiti sa bea apa dupa acesta. Astfel gurita se va clati si se reduce riscul atacului bacteriilor asupra dintilor. Transferul de la biberon la canuta ar trebui fcut pana la sfarsitul primului an de viata, o recomandare care imi pare destul de greu de urmat :). In cazul copiilor alaptati parerile sunt impartite, sunt medici care sustin ca laptele matern chiar contine enizme care protejeaza dintii. Alti medici afirma ca alaptatul nocturn prelungit poate cauza la fel ca folosirea biberonului carii "de biberon".
 
Igiena dentara incepe inca din primele zile de viata ale copilului, deci inainte de aparitia dintisorilor. Este un lucru pozitiv sa introduceti in rutina zilnica si stergerea gingiilor cu o bucata de tifon sau o compresa sterila rulata pe deget. Procedeul trebuie sa fie unul bland, de usor masaj. Astfel o sa reduceti din numarul bacteriilor din gura dar o sa-l si obisnuiti pe copilas cu spalarea dintilor de mai tarziu. Fetitei mele chiar ii placea procedeul de "scarpinare" a gingiei mai ales in apropierea eruptiilor dentare. In perioada de inceput a eruptiei dentare puteti sa-i lasati la indemana o periuta speciala pentru dinti. Sunt periutele fara peri, cele din caucic dotate si cu dispozitivul de siguranta astfel incat copilul nu o poate introduce mai adanc in gurita. In aceasta perioada nu este necesara folosirea unei paste de dinti.
 
Dupa aparitia primilor dintisori putem incepe sa folosim o pasta de dinti potrivita varstei. Noi am ales o Pasta de dinti blanda, usor aromata, fara flour si din ingrediente naturale.  Am alternat-o pentru a nu se obisnui cu o singura aroma si cu pasta de dinti cu fenicul organic si propolis- tot de la GreenPeople. Matilda le accepta/prefera in mod egal. Mi-am dorit ca pasta de dinti sa nu contina detergenti si factori de spumare, sa nu contina compusi chimici, sa fie cat mai aproape de un "aliment"- mai ales ca un copil mic inca nu isi poate clati in mod eficient gura si nu stie sa scuipe. . Faptul ca nu au o aroma foarte puternica si nu sunt dulci nu ii dau copilului tentinda de a le manca.
 
Cantitatea necesara pentru spalare este una foarte mica- cat marimea unui bob de mazare. La inceput periajul va fi unul de antrenament, sa-i spunem. Apoi, pe parcurs ce dantura se completeaza periajul corect trebuie sa dureze aproximativ 3 minute. Este important sa il obisnuiti inca de la inceput cu periajul corect, anume cel pe verticala orientat dinspre gingii spre dinte. Astfel se realizeaza si masajul gingiilor si curatarea corecta de la baza dintelui. La aproape 3 ani Matilda reuseste sa se spele singura pe dinti in mod corect. Manifesta un real interes pentru sanatatea dintisorilor ei si stie ce alimente ii pot strica dintii si ca trebuie sa-i spele dupa fiecare masa principala. A fost un proces care a inceput inca de cand era bebelus, dar metoda a dat rezultate bune. Acum imi atrage ea antentia daca uit :)
 
Nu folositi pentru copii o pasta de dinti cu flour! Cei foarte multi ani de marketing care au pompat insistent ideea ca flourul protejeaza dintii or sa aiba nevoie, probabil, de la fel de multi ani pentru a corecta aceasta eroare. Nu numai ca nu ajuta cu sanatatea dintilor dar este si o substanta toxica pentru organism. Sunt inca medici care recomanda apele (contaminate) cu flour, este de dorit sa va faceti propria documentare pe aceasta tema si sa alegeti in cunostinta de cauza. Oricum in cazul copilului mic pastele de dinti cu flour sunt contraindicate.
 
 
Noi tocmai am facut prima programare la stomatolog pentru Matilda. Am avut noroc ca pozitionarea in alveole sa fie una corecta si ca dintii sa creasca in mod armonios. Pentru ca ma lasa sa-i verific dintisorii m-am asigurat ca pana acum nu au aparut cariute sau (de)pigmentari. Dar pentru ca prima etapa de crestere a dintilor s-a incheiat- detine fantasticul numar de 20 de dinti si masele-  imi doresc sa vedem si cu ochi profesionist cum se prezinta din punct de vedere orthodontic. Al doi-lea aspect tine de acomodarea copilului cu aceasta rutina sanatoasa. In cazul in care or sa apara probleme, ea va fi deja obisnuita cu mersul intr-un cabinet stomatologic si cu folosirea ustensilelor. Medicii recomanda ca inca de la aparitia primilor dintisori sa incepem sa ducem copilul la un prim control. Chiar este necesar daca observati orice lucru care va ingrijoreaza legat de cresterea dintilor. Dar orice moment poate fi  unul bun pentru preventie. In cazul in care va este frica de mersul la dentist faceti efortul de a nu transmite frica si celor mici.
 
Revenim cu impresii dupa prima vizita la stomatolog :).
 
 
"Te pai a gini, nu faci bubucu ca Shek!"- Matilda, 2 ani si 5 luni
 
 
Acest articol face parte din parteneriatul publicitar cu  Organic Baby - Bio Concept Store.
 
Toate pastele de dinti Green People sunt formulate cu ingrediente organice, vitamina C si smirna care asigura si protejeaza impotriva dezvoltarii bacteriilor, cauza principala a producerii cariilor si infectiilor gingiilor.

 Toate pastele de dinti Green people NU CONTIN - sulfat lauryl de sodiu (SLS), indulcitori artificiali, fluor, alcool etilic, coloranti, parfumuri sintetice sau conservanti.
 
↧
↧

Trei zile si trei ani

May 13, 2014, 11:49 am
$
0
0
Prima carte despre cresterea copiilor am citit-o pe la 10 ani. Singura carte despre puericultura pe care o avea mama in casa. Nici nu stiu daca acum 35 de ani mai erau si altele sau asta era singura, dar era clar "biblia" mamelor de atunci: Mama si copilul. O tinea in comoda pe care era pus televizorul. Alaturi de cartile de Drept, Economie politica si Socialism stiintific ale tatalui meu. Marx si Capraru intr-o comoda :). Din Capitalul lui Marx nu intelegeam mai nimic, evident, dar Mama si copilul mi-o amintesc cu fosnetul paginilor si mirosul lor. Ii am paginile fotografiate in minte. O citeam pe furis cand parintii mei erau la serviciu. Nu era o carte pentru copii, de asta se si afla acolo, nu in biblioteca. Era ceva... pudic despre aparitia copiilor. Imi amintesc cand eram in clasa a 3 a si am spus despre tovarasa educatoare ca este gravida, ceea ce si era in mod evident, eu am spus-o cu bucurie, ei m-au cerat. Nu am inteles niciodata de ce.
 
Atunci a inceput educatia mea de parinte. Cand am ajuns la liceu si am descoperit placerea psihologiei au ajuns la mine si primele carti despre cum functionaza psihicul unui copil. Am citit tot ce gaseam. Unele lucruri mi se pareau absurde, altele imi dadeau raspunsuri. Apoi facultatea. Apoi viata. Imi doream sa fiu mama. Si am vrut sa stiu despre ce inseamna sa fii parinte. Ghinionul a facut sa trebuiasca sa cercetez mult despre fiziologia faptului de a fi parinte, de ce nu mi se intampla? Ce as fi putut face? Asa am ajuns sa invat mai multa anatomie, genetica si medicina decat mi-ar fi trebuit in cinci vieti. Insa mi-a prins bine cand minunea chiar s-a intamplat. M-a ajutat sa inteleg fiecare clipa a sarcinii. M-a ajutat sa inteleg ca embrionul Matilda era prea mic atunci cand ni s-au intamplat nefericirile incat sa fi scapat si sa fie afectata grav. Daca traise trebuia sa fie bine. M-a ajutat sa inteleg si sa ma impac cu toate schimbarile din corpul si psihicul meu. M-a ajutat sa o nasc frumos. Sa o cresc si sa o fac cu intelegere si respect pentru viata ei. Tot informatia pe care am avut-o m-a ajutat sa trec prin tot greul care a insemnat inceputul alaptarii si sa ajungem trei ani mai tarziu inca la san.
 
Au fost si indoieli? Sigur ca au fost. Nu au cum sa nu fie cand esti crescut intr-o societate care submineaza beneficiile alaptarii. Cand auzi din toate partile oameni convinsi pana la lacrimi ca ei au dreptate si cum sa mai contina ceva laptele matern dupa 6 luni. Ca doar asta sustin generatii intregi de mame manipulate sa-si intarce copiii pentru ca dupa 3 luni erau mai utile in campul muncii. Si tot pe asta si-au bazat si ele decizia. Sau tot felul de mituri absurde despre cum o sa devina copilul un obsedat sexual pentru ca este alaptat dupa 7 luni, sau ca o sa aiba dintii strambi, sau ca de asta nu vorbeste, sau cum de fapt eu o sa mor pentru ca "ma consum". Si tot felul de absurditati. Nu mai ajung la influenta actului publicitar care pompeaza direct si indirect mesajul ca laptele praf este cel putin la fel de bun ca laptele matern, ca, admintand fortat ca pana la un an cel de mama e bun, dupa un an orice mama buna face ce e mai bine pentru copil si-i da lapte praf. Cand simbolul copilariei este biberonul si in orice carticica pentru copii vezi numai biberoane hranind copiii si niciodata o mama la sanul ei. Cand familia iti confrunta alegerea. Cand toti ochii mariti din jurul tau te fac sa te simti tu un anormal facand cel mai normal lucru pe care o mama il poate face. Cand toate astea se intampla nu ai cum sa nu te lupti cu indoiala. Este prea adanc in noi. Eu m-am "intarcat singura" la 6 luni. Niciun copil nu se intarca natural la varsta asta, altceva s-a intamplat. Iar eu m-am desteptat pe lume cu o sticla de lapte in mana. (Era o sticla de Pepsi cu tetina, stateam pe spate in pat si faceam concurs cu fratele meu cine termina primul.) Nu am avut niciun exemplu in jur. Nicio femeie din familie nu a alaptat mai mult de cateva luni. Si daca a facut-o a fost cu rusine si ascunsa.
 
De ce m-am dus la trei zile de conferinte pe o tema despre care stiam multe, pe o tema ca si "rezolvata" pentru mine in 3+ ani de alaptat? Am fost pentru ca si dupa 3 ani, si dupa toata lupta cu greul - pentru ca nu a fost usor deloc- si dupa tot ce stiu, si stiu ca stiu bine, am avut nevoie de mai mult. Aveam intrebari, si am pus intrebari, avem rani neinchise, si le-am inchis, aveam nevoie de confirmari, si le-am avut, aveam nevoie sa-mi "legitimez" o mostenire pe care vreau sa i-o las Matildei. Am cumparat cartea acestui Om si nu i-am cerut un autograf pentru mine, ci pentru Ea. Pentru ca vreau sa-i pun aceasta carte in biblioteca, sa o gaseasca acolo cand va avea nevoie. Nu pe ascuns, nu cu rusine, ci in liniste si cu incredere. Vareau sa stie ca poate avea incredere in ea si in copilul ei asa cum am avut si eu incredere in noi.
 
Draga mea, prima ta "caramida" pentru atunci cand vei fi parinte!
 
 
 
 
 
↧

Suflet cu parfum de smochine

May 15, 2014, 2:10 pm
$
0
0
Cel mai frumos cadou de ziua mea pe care l-am primit in tooooti acesti 34 de ani de viata a venit cu parfum de smochine. Nu stiu de unde, dar in toate cele doua ore si jumatate a mirosit a smochine proaspete si coapte.
 
Deci a fost asa: cu parfum de smochine, cu fiori, cu piele de gaina, cu lacrimi, emotii si zambet care nu se lasa sters. A fost concertul acestei femei incredibile pe care imi doream din suflet sa o vad "pe viu", dar pentru ca viata mi se intampla la o viteza mult prea mare nu am reusit sa mai iau bilet. Si eram necajita. Atat de necajita incat o prietena foarte draga mi-a oferit biletul ei. Si ea il capatase. Deci nu-l puteam primi. I-am spus ca ma bucur foarte mult ca macar se duce ea.
 
Asa ca mi-am luat gandul. Intre timp a picat si planul cu mersul la munte din motive de ploaie. Si am zis sa ma consolez cu un rasfat la Salon. Cand... suna telefonul. Mai sa nu raspund. Era Ramona, stia ca-mi doresc concertul, ma suna cu o surpriza. Un BILET! Era ora 19, concertul incepea la 20. Dar exista un bilet! Biletul meu! Multumesc, Ramona, m-ai facut cea mai fericita!
 
Si am petrecut doua ore cu parfum de smochine, cu fiori, cu piele de gaina, cu lacrimi, emotii si zambet care nu se lasa sters. A fost sublim! Sa ai in fata ta un om caruia sa i se puna un nod in gat atunci cand vorbeste despre motivul care a facut ca pe scena sa avem nu un artist, ci o persoana.... Iar acel motiv a fost nasterea fiului ei. A fost un om care a dat suflet si a primit suflet!
 
 
A fost cel mai frumos cadou de ziua mea!
 
 
 
Va doresc sa va gasiti cu totii acea persoana care sa dea sens vietii intr-un asa fel incat sa va intrebati cum de ati trait pana atunci!
 
 
↧

Berbec de apa

May 23, 2014, 8:27 am
$
0
0
Pe cat sunt eu de pamanteana- in sensul ca-mi place sa-mi simt pamantul sub picioare- pe atat e fi-mea de amatoare de cocotzari si scufundari. Tobogane caaaat mai inalte- spre oprirea inimii mele in loc- si balaceala. Din septembrie, cand am fost ca doua fifite la Eforie, viseaza numai apa. Isi face bazine din perne, paturi si tot ce mai gaseste si mimeaza inotul. De cand a primit si costum de baie de ziua ei, sta mai mult in el si zice ca ea e la bazin. Iar cadoul suprem, de s-a bucurat de el cat de toate celelalte la un loc, a fost achizitionare ochelarilor de inot de 11 lei din Decathlon. Asa ca i-am promis ca atunci cand se face cald o sa mergem la bazin. Ca mie nu-mi place apa si ca urasc piscinele sa va mai zic?
 
 
 
 
Insaaa ce nu face mama pentru puiul ei? Mi-am calcat pe fobia de ape "la comun" si peste faptul ca fizicul meu e in cea mai buna forma a existentei lui (not) si am sarit in intampinarea invitatiei de a merge la bazin. Asa ca ieri s-a lasat cu balaceala si cu plans sa nuuu plecam, mai vei, mai vei. Pe langa placerea balacelii si utilitate lectiilor de inot, a fost un exercitiu foarte bun pentru increderea in sine si desprinderea de mama. Am stat la margine si ea s-a lasat cu incredere pe mainile instructorului (Alin baiat fin). Mai verifica daca sunt acolo unde ma lasase, mai imi arunca un zambet. Multumim mami Karioka pentru invitatie si mami Cojocaru pentru organizare.
 
Hai ca mai avem o luna si mergem la mare :D
 


 
 
 
La dorinta berbecutului acvatic seara s-a terminat frumos la restaurant unde a mancat o portie intreaga de Tagliatelle con funghi porcini. Si a primit complimente din toate partile de fetita frumoasa ce e ea :).
 

 
 
↧
↧

Plimbopetrecareata

May 26, 2014, 7:20 am
$
0
0
"Azi ie hambaca?"
Io cu niste ochi mari catre ea ca si cum n-as sti neam ce zi este.
"Azi ieee hambacaaaa!"
 
Iar asta inseamna ca mami nu se duce la serviciu asa ca "gaca nani" de cum da prima raza de soare- si da a naibi raza de la 5,30- si hai ca avem treaba. Orice treaba care inseamna sa ne plimbam, vizitam, petrecem, sa mergem sa facem cevaaaa, cevaaa. Dupa ce weekendul trecut ne-am sarbatorit de 34 de "primaveri" - pentru prima data ca n-am apuca sa suflu in lumanari si sa facem poze pentru ca a vrut ea-ce-mica sa vada ce-i in tort (?!)- si de fapt nu am implinit 34 ci 3 si-o Minnie Mouse (ca de ce tortul meu nu are mutzunache pe el, deci s-a cumparat o lumanare figurina) si plimbat la Festivalul Turcesc din Herastrau cu mami Karioka si puiul din dotare, weekendul acesta alt party si alta plimbare.
 
 
Si daca apuci sa-i spui ca mergi undeva pai da nu se mai opreste din facut planuri si bagajul zilnic. Azi mergem? Azi mergem? Nu, mama, sambata mergem la cai. Si la picnic, tot sambata. Facem picnic sambata la cai. Da, sambata! Si cand vine sambata ar fugi din casa direct in fundul gol. Asa ca sambata s-a mers la cai. La Taramul Zmeilor mai précis. Mai fusesem intr-o vizita plimbata pe acolo dar copiii erau deja obositi asa ca am promis sa ne intoarcem. Si ne-am intors acum in gasca mare si organizata. Niste bloggeri simpatici si copiii lor si mai simpatici. Intamplator astia trei mai mici sunt nascuti toti cam intr-un interval de o luna. Foarte tare ca se si inteleg si sunt pasnici si veseli. Si domnisoarica mai mare si frumoasa a Laurei.
A fost frumos, ne-am aerisit plamanii, ne-am plimbat calare (aia de sunt mai supli asa) si am stat de ne-am minunat ce copii frumosi si destepti avem- ptiu, ptiu sa nu le fie de deochi. S-a si mancat, si ca de obicei doar jumatate din ce s-a adus. Trebuie sa-mi pun un poster maaare in bucatarie care sa-mi aminteasca sa nu mai caram atata mancare dupa noi. Daca va place natura si daca va plac povestile cu suflet va recomand cu drag acest loc!
 



 
 
 

 
 
 
Si sambata s-a incheiat cu mult somn si smiorcait ca "maaai viaaaau, de ce am pleecaaat, mai viaaaau". Deci, mai mergem.
 
Duminica a inceput la fel de matinal cu echipat rapid si mers dupa cadouri. Si ca trebuie sa-mi laud progenitura, foarte mandra am fost de ea cand a inteles intr-un magazin plin de jucarii pe care si le dorea ca suntem acolo sa cumparam cadouri pentru alti copilasi. A intele si chiar m-a ajutat sa aleg. La sfarsit i-am spus ca-si poate alege si ea un ceva mic, si un ceva mic a ales: o mingiuta. N-am rezistat si i-am luat o jucarie pe care stiam ca si-o doreste. Mna, deci astia mari stricam educatia copiilor. Deci ne-am miscat cat am putut noi de repede- adica incet- ca sa ajungem sa-l vedem pe Miti Mauc la petrecerea prietenilor nostri care locuiesc peste sapte mari si sapte tari- adica tocmai in Baneasa :)). Noroc de trafic decent, mai putin noroc cu cele trei opriri pentru a-si reveni Matilda din raul de masina, dar am ajuns la timp sa le uram La multi ani! celor mai simpatici gemeni din istorie. Tare rau chestia asta si sunt invidioasaaaaa, dar in sensul bun, pe o mamica atat de bogata in trei suflete de copii. Ii iubim si le uram succes in planurile pentru anul asta! Vor sa plece din Romania, deci sa fie cu noroc!
 
La party a fost cam asa:
 



 
 
 


 
 
Pentru weekendul viitor avem planuri mari, ca doar e 1 iunie. Revin cu unele dintre invitatiile pe care le-am primit, poate ne vedem acolo.
 
O saptamana frumoasa sa aveti!
 
↧

Mami, s-a facut cald, mergem la mare?- AMR 1 luna

May 27, 2014, 11:39 am
$
0
0
De cand s-a nascut mi-am propus sa fiu langa ea in zilele in care sarbatorim ceva, nu doar seara ci intreaga zi. Cum ar fi zilele noastre de nastere, de nume si, mai ales, saptamana noastra speciala din august. Saptamana aceea in care am aflat ca va veni, in care mi s-a spus ca nu trebuie sa o las sa vina, in care mi-a spus sa am incredere in ea ca va veni bine. Si nu tocmai intamplator in acea saptamana sarbatorim si ziua ei de nume, celalalt nume- Maria. Asa ca de la inceputul anului imi programez acele zile libere. Nu o sa dea faliment firma fara mine, nici in acele zile si nici in rest. Si, oricum, sa fiu langa ea este cel mai important.
 
Si cum am doar un numar limitat de zile de concediu, putineeee, trebuie sa fac in asa fel incat sa combin aniversarile noastre cu mersul la mare/munte. De zilele de nastere stam acasa pentru a fi langa familie si prieteni. Dar pentru onomastici plecam hai-hui. Cu trenul- pentru ca nu suport sa o vad vomitand tot drumul. Asa ca prefer sa ma chinui eu si sa-mi rup spatele cu bagajele decat sa-i fie ei rau. Deci unde se poate ajunge direct cu trenul in 3-4 ore, acolo mergem. Pentru ca in august am incercat la mare si nu ne-a iesit prea bine, din mai multe motive, am vrut sa ma desprind de amintirea urata si in august mergem la munte. Anul trecut am fost la Sinaia la o pensiune foarte draguta, cred ca si anul asta o sa mergem tot la ei. Iar in septembrie mergem la mare. Am facut anul trecut experimentul asta si a fost m-i-n-u-n-a-t. A fost un impuls, am zis ce o fi o fi, macar suntem impreuna si ne plimbam. Insa am avut noroc de vreme frumoasa si am petrecut cinci zile de poveste in Eforie Nord.
 
cu gatit:
 
 
 
plimbat:


mancat bio in "oras":

 
plaja privata:

 
noi doua:


 
 
Anul trecut am ales o pensiune de pe turistinfo.ro, este un site liber si daca ceva nu a fost ok oamenii scriu. Asa ca ma orientez si dupa comentarii. Nu am gasit mare lucru liber, dar intr-un final am dat de o doamna foarte draguta cu o vila bine pozitionata, aproape de plaja Belona, aproape de supermarket si de restaurante. Oricum EN este mica si am facut-o la picior in fiecare seara. Mi-a placut mult linistea de sfarsit de sezon. Seara ramaneam ultimele pe plaja pana dupa 8. Toata plaja si toata marea pentru noi. Matildei ii place racoarea, deci pentru ea a fost perfect. Eu mai pun o "suba". Deci ne-am indragostit de Eforia de septembrie, linistita si fara fitosi, multi copii, oameni tineri. Am decis ca anul asta ne intoarcem acolo. Insa in alta pensiune pentru ca cea de la tanti avea un mare defect: era pe principala alee catre plaja, ticsita pe ambele parti cu tarabe... nu ma mai tin nervii si anul asta ca la fiecare drum, dus-intors, sa ne uitam cumparam toate prostiile.
 
Eh, si cum ne-am intros noi de la mare Matilda a decis ca ea este foarte indragostita de apa. Ca vrea inapoi la apa. Isi facea bazine din paturi si perne in fiecare zi si se imagina la mare. Colacul pentru inot a stat umflat toata iarna. Iar de la ziua ei, de cand a primit costum de baie, nu e zi in care sa nu se imbrace in el. I-am spus ca atunci cand se va face cald o sa mergem la mare. A tras ea concluzia ca iarna "ie inchitz a maie" si a asteptat caldura. Iar caldura a venit! Norocul meu ca a venit destul de tarziu, insa tot mai avem o luna pana cand o sa mergem la mare!
 
De prin februarie am inceput sa caut. Am cochetat si cu ideea de Bulgaria, apoi mi-am amintit drumul de anul trecut si mi-am zis ca nu mertia nici mama Bulgariei sa o chinui iar. Apoi m-am uitat la romani si mi-a venit rau- ce pretuuuri. Apoi iar la Bulgari. Si iar la romani. Ca de mers singura cu ea cu avionul inca nu ma simt capabila, nici nu ma vad sigura cu ea in alta tara. Deci... iar la romani. Romani sa fie. Si incepe Miruna, fata meticuloasa si calculata, sa caute hotel. Sau o pensiune mai draguta. Si cauta... cauta. Nu in varf de sezon ca n-am nevoie de balamuc, plus ca este mult prea cald pentru Matilda. Am cautat la sfarsit de iunie-inceput de iulie. Si caut. Pentru una bucata mama si una bucata copil de 3 ani. Si... surpriza! Asa ceva nu exista! Adica mame si copii exista, dar nu exista cazare la hotel pentru ei. Nu conteaza ca esti doar unul si jumate, platesti pentru doi. Platesti pentru doi si copilul este gratis. Dar noi nu suntem doi. Suntem unul plus copilul de 3 ani. Dupa ce am periat tooooot litoralul o singura agentie a reusit sa ne faca o reducere de 30% pentru locul Matildei si doar pentru zilele din iunie, nu si pentru iulie. Deci, hotelul nu-i de noi in Romania, refuz sa platesc pentru ce nu mi se ofera.
 
In situatia absurda in care se pare ca nu ai voie sa mergi singur cu un copil la mare, doar daca vrei sa platesti cat pentru doi adulti, m-am indreptat catre pensiuni/vile. Am lasa Bookingul si Agentiile si m-am intors la prietenul turistinfo.ro. Si tot scormonind imi vine ideea. Ce ar fi sa inchiriez o vila. Sa fim singuri in ea, fara straini si fara "gazde". Sa fie aproape de plaja, dar nu in trafic, sa aiba nitica curticica, un loc de joaca cat de cat, bucatarie pentru mici preparate cand nu am chef sa ma duc sa dau 50 de lei pe o omleta si un iaurt. O vila asa. Si sa aiba 2-3 dormitoare ca sa poata veni si alti prieteni cu noi. Sa fie gasca de copilasi. Si am gasit-o! Vila Lotus din Eforie Nord.  Impartit la 3 ieseam cu aproximativ 100 lei/noapte. Sun, era libera. Am rezervat-o, platit avans. Cea mai buna varianta. Daca aveti niste prieteni buni si va puteti sincroniza programul, inchiriatul integral al unei locatii este cea mai buna varianta. Ne-a ramas doar sa asteptam vara...
 
Fix o luna! Atat mai avem de asteptat pana la cele 10 zile la mare. Luna in care maimutica balacita o sa ma intrebe de 10 ori pe zi cand mergem la mare, daca a deschis la mare, dar cand mergem, acum, acum, vineri? Stie ea ca de obicei vinerea plecam. Am emotiile si bucuria de atunci de cand eram mici si marea era cea mai mare distractie din tot anul. Ma bucur pentru ea, abia astept sa-i vad ochii stralucind la vederea apei. Sa facem castele de nisip, sa inaltam lampioane, sa ne plimbam si sa stam seara sa privim marea. Mai avem o luna si mergem la mareeee!
 
 
P.S.
 
momentul magic de anul trecut...
 
 copilul merge gratios pe potecuta de lemn...
 
 
eu o privesc cu drag din urma... copilul se intoarce catre mine....
 


copilul face pipi in pantaloni! :))

 
 
 
 
 
↧

Unde mergem pe 1 Iunie + cadou

May 29, 2014, 10:13 pm
$
0
0
Nu stiu altii cum sunt.... dar noi chiar sarbatorim 1 Iunie. Cand se intampla in cursul saptamanii imi iau liber si petrec o zi cu Matilda cu tot ce-i da ei prin cap. Ar fi minunat sa putem petrece cat mai multe zile asa, alaturi de copiii nostri, dar... Eu zic macar sa le facem memorabile pe cele pe care ni le putem permite. Anul acesta 1 Iunie va fi duminica, deci ce scuza mai avem? Haideti la joc!
 
Avem si un cadou la sfarsitul articolului :).

Am trei mici sugestii pentru voi, daca mai apar va dau repede de stire.

1. Kids at work-




Pe 1 Iunie ne vedem la Promenada!

Cel mai aşteptat eveniment pentru copii din an, Academia De Joaca, împreună cu cel mai îndrăgit profesor din toate timpurile, Profesorul de joacă – Leon Magdan - Profesorul de Joaca şi Kids at work, îşi de...schid porţile şi inima, pentru a doua oară consecutiv, la cea mai lungă zi de învăţare prin superdistracţie.

Pentru copiii si parintii care vor sa vada practic ce inseamna sa inveti experiential si ce sistem educational sustine acest principiu, Kids at work - Montessori Kindergarten, impreuna cu partenerii lor de la Learn with music si Fundatia Montessori din Romania, vor avea o zona dedicata in care vor sustine ateliere gratuite Montessori si ateliere de dans si muzica in limba engleza.

Va asteptam!
 
2. Eveniment de lansare Funny Land- (cu ei o sa avem o relatie mai speciala si urmeaza o serie de articole despre programele lor, asta ca sa dau putin din casa, noi o sa fim aici de la ora 11)
 
 
 
 
Funny Land este gandit ca un loc complet pentru parinti si copii. Cu zona pentru adulti- recreere, zona pentru copii si adulti- ateliere, seminarii, consultanta, zona pentru copii- joaca (indoor/outdoor). Centrul isi propune sa ofere consiliere pentru parinti, consiliere in dezvoltare personala, cursuri pentru parinti, ateliere educative pentru copii., grupuri de suport. Eu zic sa stati pe aproape pentru ca se pregatesc lucruri foarte interesante.
 
De 1 iunie, incepand cu ora 11.00, va invitam sa ne vizitati in noua noastra locatie din str. Agricultori Nr. 54A, sector 2 si sa dam startul unui lung sir de evenimente frumoase si voie buna!
 
Va asteptam cu drag!
 
3. Aniversare Elefantelul Curios-locul de joaca unde ne simtim mereu excelent si unde am serbat si ziua de nastere a Matildei implineste pe 1 Iunie un an. Atentie!!! Inscrierile pentru ateliere se fac pana pe 30 mai, confirmati prin mail!
 
 
 
 
Dragilor si dragelor,
 
Va asteptam cu micutii vostri la Elefantelul curios, in data de 1 IUNIE, orele 14, pentru a sarbatori impreuna 1 an de Elefantel curios si ziua copilului.
 
Va asteptam pe toti in Bdul Constantin Brancoveanu Nr 7D (Harta atasata).

 
4. Iar de 1 Iunie avem un cadou pentru voi.Editura Creanga Fermecata ne ofera doua carti- Ucenicul Vrajitor- pentru a le oferi mai departe cititorilor blogului. O doamna foarte speciala- Ileana Vasilescu- cu mare experienta in cresterea copiilor cu blandete si respect, semneaza textul si ilustratiile. Este o carte pe care o pastrez cu drag in biblioteca Matildei, una dintre cartile pe care imi doresc sa i le pun in "cutia cu amintiri" atunci cand va fi si ea mama.
 
 
 

 
Pentru 1 iunie va propunem Ucenicul vrajitor. Cartea cuprinde o singură poveste cu 16 ilustratii minunate si vorbeşte despre întâmplarea care l-a convins pe Ucenic să fie ordonat, dar în acelaşi timp vorbeşte despre un mod de educaţie sănătos.

Cine este Maestrul? Tu, părintele…Tu îl înveţi pe copil, îi arăţi, îi spui, îi repeţi..iar şi iar cu infinită răbdare…şi adeseori ţi se pare că nimic nu se lipeşte de el…că vorbeşti singur…că totul e în zadar.
 
Daca va doriti aceasta carte tot ce trebuie sa faceti este sa lasati un mesaj, aici, pe blog, avem doua exemplare. Duminica, 1 iunie, o sa tragem la sorti prin random.org si cartea va ajunge cat mai repede la norocosi.

 La multi ani copiilor din voi si de pe langa voi!
 

↧
Search

50

May 31, 2014, 9:44 am
$
0
0
Mama mea se afla astazi la intalnirea de 50 de ani de la sfarsitul liceului. Mi se pare ceva fantastic, 50 de ani. Tot atatia ani de cand ziarul local publica un articol despre ea, seful de promotie peste cele doua judete unite- Ialomita si Calarasi. Imi amintesc ca bunica pastrase articolul acela decupat din ziar. Ce o fi fost in sufletul ei? Copilul plecat fara nimic, din saracie, munca si chin. Copilul ei era primul prin puterea mintii lui si prin seriozitate. O familie de oameni destepti si muncitori care fusese spoliata de tot ce avea la venirea comunistilor. O familie care trecuse prin umilinta incalcarii tuturor drepturilor umane, ai caror copii facusera puscarie politica dintr-o eroare, ai caror copii fusesera exclusi de la facultate, al caror copii fusesera discriminati pentru simplul fapt ca regimul spunea ca sa fii muncitor si gospodar nu e de bine.
 
Mama mea a plecat dintr-un sat din Ialomita, fara nimic, doar cu mintea ei. Cu doua cozi lungi din par galben pe care bunica i le prindea coronita. A plecat la liceu, la facultate. A invatat numai asa cum poate invata un copil care a facut foamea. Care trebuie sa fure paine de la masa de pranz ca sa aiba ce manca si seara. A invatat pentru ca bursa era singura ei salvare sa aiba mancare. Nu plimbari, nu haine, nu distractii, mancare. Cand imi povesteste cum a facut naveta prin zapada 7 kilometri pentru a termina acel liceu. Cand imi spune ca nu putea sa invete seara de foame in timpul facultatii. Cand imi povestete cum a fost primul ei serviciu ca inginer- pe santier, evident. Cu baraci, prea frig, prea cald, cu sobolani si mizerie. Cand o vad cat a suferit cand a trebuit sa iasa la pensie dupa 45 de ani de munca pentru ca... pantru ca cineva a avut un capriciu, nu pentru ca nu ar mai fi fost la fel de utila sau nu ar mai fi putut munci. Cand vad cat a stirbit acest lucru din ea. Si mai ales cand vad ca nu am cum sa o ajut sa inteleaga ca a facut tot ce a trebuit, tot ce a putut, ca gata. Ca nu e nevoie sa muncesti pana intri in groapa. Dar s-a luptat prea mult, ca mai toti parintii din generatia ei, pentru a face ceva pentru copii. Sa aiba o "situatie", sa nu simta foamea cum au simtit-o ei. Si a trebuit sa creada pana in ultima celula ca doar munca te scoate din saracie, ca trebuie sa inveti carte si sa fii un om corect si muncitor, altfel nu ar fi putut reusi. Dar aceasta credinta i-a adus si o mare suferinta de cand nu mai munceste. De cand nu isi mai gaseste locul.
 
Omul ajuns la pensie ar trebui sa fie un om fericit si implinit. Ar trebui sa-si ia acesti ultimi ani ai vietii si sa isi ofere o "scutire", o iertare, o odihna. Insa parintii acestei generatii simt ca nu mai au sens pe lume atunci cand nu mai pot munci si nu mai pot face acel ceva material. Ce sa faca daca nu mai muncesc? Ei nu stiu sa faca altceva. Asta li s-a spus permanent din prima clipa. De cand se stiu pe lume s-au luptat sa-si depaseasca conditia si sa isi ajute copiii. Sunt in aceasta vrie din care nu stiu sau nu pot sa iasa. Si ma doare sufletul pentru ea. Ma doare sa vad ca-i piere sclipirea din ochi. A facut pentru noi mai mult decat trebuia si decat fac multi parinti. Dar n-a facut niciodata nimic pentru ea. Si acum se simte vinovata cand se duce la coafor sau isi face o manichiura. Si mama si tata sunt "copii ai razboiului", oameni care au ramas marcati pentru toata viata de "a nu avea". Nu stiu sa se opreasca, sa isi aprecieze realizarile, sa se odihneasca. Nu pot sa stea pentru ca viata lor nu mai are niciun sens daca stau. Au nevoie de munca si de recompensarea acelei munci.
 
Astazi mama m-a sunat de la intalnirea de 50 de ani de la terminarea liceului. Pentru prima data in ultimii 4 ani de cand s-a pensionat i-am auzit vocea, vocea ei. Era fericita. Se intalnise cu acei oameni care o vedeau tot ca atunci: stralucind! Oameni pe care i-a ajutat, oameni care au reusit sa faca ceva in viata pentru ca ea i-a sprijinit, oameni care i-au oferit acum (poate fara sa stie) acea apreciere de care avea nevoie. Mi-ar fi placut sa fiu acolo intr-un colt si sa o vad fericita. Copilul cu parul de aur s-a intors in locul de unde a plecat, cu fruntea sus. Cred ca astazi s-a inchis un cerc pentru ea. Sper sa-i dea linistea de care avea nevoie. Sper ca stie ca a facut un lucru bun cu viata ei si ca se poate odihni, ca nu trebuie sa mai faca nimic.
 
 
 
Multumesc, mama!
↧
↧

Despre celalalt copil

June 4, 2014, 12:51 pm
$
0
0
Eu am un copil. Matilda. Fetita mea, Matilda. Fetita mea care de cand avea doar cateva ore imi zambeste si treaza si-n somn. Copilul meu blajin si minunat, copil crescut cu cea mai mare dragoste de care pot fi capabila. Si sunt. Copil ocrotit, respectat, alinat. Copil lasat sa creasca asa cum simte el, cu putine limite, dar ferme, cu multe explicatii, cu negocieri, argumente si ales impreuna. Copil vesel si pozitiv, copil care atunci cand ne vede tristi vine si ne spune ca trebuie sa fim "frumosi si fericiti", copil care ocoleste furnicutele de pe asfalt pentru ca trebuie sa traiasca si ele. Copil care pune melcii pe iarba pentru a nu fi calcati de trecatori. Copil care iubeste tot ce o inconjoara, care se aseaza sub un tei inflorit si spune fascinata de cat de frumos este ca ceva asa minunat nu a mai vazut. Copil care de mic a fost ca o closca, isi aduna jucariile in jurul ei si le ocrotea. Copil care s-a ferit mereu din calea celor care erau prea "zgomotosi". Copil care nu-si iese din ale lui decat daca insisti muuult si-i apesi toate butoanele care o deranjeaza. Care mananca si doarme fara insistente si pacaleli. Copil care mi-a fost mereu un pansament pentru suflet. Copil care si-a dorit mereu sa faca singur, sa invete singur- sa mearga, sa manance, sa se imbrace, sa se spele-.Matilda mea frumoasa si iubita. Iar pentru ea "frumoasa" inseamna buna si luminoasa, nu frumoasa la chip, frumoasa pe dinauntru. Pentru ca nimeni nu i-a spus ca frumosul este pe afara, iar ea a inteles ca este ceva dincolo de un chip frumos. Matilda mea vesela si vioaie care alearga, sare, se urca pe plase, stie fiecare potecuta si rata din parcul nostru. Fetita care invata sa mearga pe bicicleta si sfatuieste "partenerii" ei pe doua roti sa-si puna casca pe cap pentru ca se pot lovi. Si sfatoasa in general, mereu pusa pe ajutat orice fiinta mai mica. Matilda cu ochi blanzi si ras de soricel. Matilda plina de vorbe frumoase si povesti. Vorbe pe care si le corecteaza singura si ni le soarbe din priviri pentru a sti tot mai multe, pentru a invata si ea sa le citeasca, sa ne citeasca. Copil care vrea sa scrie, sa adune si sa scada. Copil tolerant si intelegator atunci cand simte un disconfort, o durere. Matilda mea, copilul meu pe care-l cresc cu fiecare strop de suflet pe care-l am, pentru care pun tot si nu mai ramane nimic in rest. Asa am avut eu un copil, trei ani, o luna si 23 de zile.
 
 Mai am un copil. Celalalt copil. De trei zile mai am un copil. Un copil care nu ma aude, pe mine sau pe altii. Un copil care si-a pierdut vorbele cu inteles si a nascocit altele fara. Tipete si sunete. Un copil care vrea sa mearga ca un bebelus. Un copil care sta si se priveste in oglinda vorbindu-si singur, in aceeasi limba neinteleasa. Care nu mai vrea sa manance, nimic. Care nu mai vrea sa se imbrace, sa se incalte. Un copil absolut depedent pentru orice. Care nu mai vrea sa iasa din casa. Un copil care atunci cand i se vorbeste tipa si loveste. Un copil care se intinde pe jos si refuza sa se ridice privind in gol. Un copil care la cel mai mic disconfort tipa cat il tin plamanii. Unul care nu ma mai aude si nu ma mai vede dacat atunci cand crede ca ramane singur. Iar atunci o face prin urlete de nedescris. Un copil pe care incerc sa-l cunosc, din toate puterile sa-l cunosc si sa-l inteleg. Si sa-l iubesc. Si nu pot. Si-mi face sufletul mii de bucati. Mii. Un copil care ma distruge cu suferinta lui pe care nu i-o pot alina. Suferinta venita din teama pe care nu si-o poate controla si intelege si atunci fuge in timp acolo cand era inca un bebelus. Atunci cand nu i se cerea nimic. Cand nimeni nu-i cerea sa stea inchis intr-o camera cu oameni si copii straini, departe de mama lui. Un copil care se lupta cu o frica mai mare decat el. Un copil care a trimis-o departe pe fetita mea... De trei zile copilul meu este altul. Si ma lupt cu durerea si furia ca nu pot face sa fie bine.
 
 
Trei zile de gradinita mi-au facut sufletul bucati! Si nu, nu vreau sa aud ca toti trec prin asta! Pentru ca nu toti trec prin asta. Nu toti au regresii la stadiul de bebelus. Nu toti tipa si urla ca niste animale incoltite. Nu toti se inchid in ei. Nu toti sufera in asa hal incat slabesc 2 kilograme in 3 zile. Nu toti au cearcane cat capul. NU, nu toti! Probabil ca foarte putini. Da, sunt si copii care isi trimit ei parintii la plimbare si ma bucur pana la lacrimi pentru ei si pentru parintii lor. Sunt si copii care plang, unii chiar mult. Foarte mult. Dar sunt si copii ca Matilda. Greu de inteles, dar sunt.
 
Si nu vreau sa aud ca EU am o problema de separare, ca doar dement sa fii sa vrei sa-ti vezi copilul intr-un asemenea hal doar ca sa-i "justifici" atasamentul fata de tine. Iar eu despartirea de ea mi-am plans-o acum doi ani si patru luni cand plecam ca un zombie la munca si ma intorceam seaca inapoi. Am suferit pana cand mi-a amortit sufletul pentru nu puteam sa fiu langa ea. Deci eu sunt tabacita bine, nu trebuia sa astept gradinita ca sa-mi traiasc eu dramele de mama. Am plecat pe drumul asta plina de incredere, stiind ca va fi dificil si ca va avea nevoie de timp si blandete. Ca nu este obisnuita cu reguli si program impus, ca-i este greu sa stea fara oamenii ei, dar n-am visat vreo clipa ca o va anula intr-atat. De trei zile si nopti rascolesc tratate de psiholgie pentru a gasi macar ceva sa o ajute. De trei zile incerc sa o aduc inapoi, sa gasesc lucrurile care o aduc inapoi si o fac sa fie macar putin din cum era. Si tot ce reusesc seara se pierde intr-o ora dimineata. Niciodata nu m-am simtit atat de neputincioasa, de fara solutii, de fara...
 
 
 
 
 
P.S. De fapt ma simt ca atunci cand avea doar 3 zile si plangea singura intr-un incubator pana adormea de oboseala. Ma simt ca atunci cand vroiam sa fac incubatorul ala praf si sa o iau acasa. Insa acum este mai rau pentru ca eu o pun in "incubatorul" asta din lipsa de solutii.
↧

The Cow Who Saved the Day

June 6, 2014, 7:40 am
$
0
0
Daca ar trebui sa existe o regula #0 atunci cand ai copii, aceea ar fi: fara planuri! Nu-ti fa planuri, omule parinte, pentru ca mai mereu va ateriza ceva direct in capul tau si planurile se fac praf. Insa nu te poti abtine, nu-i asa?! Sunt atatea lucruri de facut, atat de putin timp si iar cazi in capcana lui "o sa mergem/facem/dregem maine" si la locul de joaca, si in parc, si la lansarea centrului de activitati, ba chiar si in vizita la prieteni. Copilul tremura si chiuie de nerabdare, doar e Ziua Copilului, nu? E o alta zi "a lui" venita asa prin surprindere, o surpriza, o fericire. A primit si cadouri, stie ca o sa fie sarbatoare si el o sa fie in centrul atentiei. Si parintele tresara de amintiri cu vata de zahar si masinutele din Oraselul Copiilor de acum 30 de ani.
 
Si vine seara din ajun de ziua cea mare. Copilul pare indispus de vreo doua zile, dar o tot dai pe aliniera planetelor, pe conjunctia Venus-Marte, pe vantul care bate dinspre rusi, pe orice nuuumai pe faptul ca-l pandeste o boala nu. Eh, si cand doar o noapte te mai desparte de ziua bine programata, cu distractii si prieteni, termometrul arata 39 de grade si mucii isi fac drum spre barbie... Iar daca ai fi intr-un film cam asta ar fi momentul cand se aude sunetul de placa zgariata si muzica aia tare antrenanta se opreste. Copilul a racit!
 
Planurile praf. Nu poti duce copilul cu febra si plin de muci, plus irascibil cat cuprinde de la disconfortul bolii, intr-un loc plin cu alti copii. Ca nu se face! Vezi ca ai un copil cu o viroza in  plina desfasurare, nu te duci cu el printre altii ca sa le "cresti" imunitatea. Plus ca ar mai putea pescui si alta boala si sa fii nevoit sa joci la dublu. Deci, schimbare de planuri, ne distram acasa. Insa nu esti prea credibil, copilul isi asteapta marea iesire si nimic nu mai pare a fi aniversar. Ti-e ciuda de nu mai poti si te gandesti oare ce l-ar putea face putin mai fericit, macar sa uite de cat de mizerabil sa simte din cauza virozei. Unde ai putea iesi putin, ce-i place sa faca? Si el, copil destept (ca doar e al tau :)) iti da singur raspunsul: vrea la "teuranc". Restaurant sa fie! Bellini sa fie!
 
 
Sigur zona de nefumatori este libera, suntem putini din astia nebuni de stam la nefumatori cu cei mici. De obicei zona e a noastra si nu-i pericol sa "virusam" si pe cineva. Matilda adora pastele lor, poate scapam si o felie de tort, ca doar e 1 Iunie. Si-n drum spre restaurant imi vine ideea, pun mana pe telefon, tastez repede un mesaj, sper sa imi raspunda pozitiv. In cinci minute suna el, omul cu Vaca, era in oras. Ii spun ca uite ca tristete dadu peste noi si tare m-as bucura sa-si ia frumos Vaca si sa vina la restaurantul cu pricina pentru a bucura minunatul, dar racitul,  copil din dotare. Si zise da, si veni, si copiii se bucurara, si Matilda fu incantata si eu si mai si! (Sa nu va mai spun de personalul restaurantului ca-s oameni seriosi si poate nu vor sa para mai rau ca niste copii) Astfel Vacuta ne-a salvat ziua de 1 Iunie fapt pentru care ii multumim nespus!
 



 
 
P.S. Ce a fost dragut din partea celor de la Dr. Oetker? Ca ne-au reprimit in campanie, initial le-am spus "nu", Matilda nu mananca budinca la cutie, si nici in general, si nu mi s-a parut corect sa le acceptam propunerea de promovare. Insa copilul s-a bucurat foarte mult de vizita Vacutei Paula, iar budincile au ajuns la doi copilasi dornici de ele.
 
 
↧

Matilda, always amazing!

June 7, 2014, 8:45 am
$
0
0
- Mami, tu poti sa te duci sa te culci linistita in camera ta, eu dorm in camera mea singurica!
 
Si cam asta a fost. Atat de simplu. Trei ani mai tarziu s-a desprins de mine si s-a dus in camera ei. La doua luni de viata o mutam in patul meu. Eu epuizata de zecile de curse intre patul meu si al ei, ea prea lunga pentru a mai putea dormi pe lateralul patutului, asa cum ii placea. Am luat-o langa mine, luptandu-ma cu toooate teoriile tampite despre dependenta si alte "pericole", si mi-a luat foarte mult timp sa ma obisnuiesc sa dorm cu ea. Unu- pentru ca am un somn foarte usor si ma trezeste orice miscare, respiratie, sughit, partz, orice. Doi- pentru ca eram intr-o cumplita criza de anxietate ca va muri si eu nu o sa fiu treaza in clipa aia sa o salvez. Nu am dormit decat pe atipite luni intregi. A fost epuizant, dar am fost acolo cand a facut 42 temperatura in somn si a devenit inconstienta. In liniste, din senin, fara niciun semn. Am simtit-o ca dogorea si auzeam sa respira putin altfel. Am fost langa ea sa o salvez, avea doi ani. Sunt convinsa ca daca atunci ar fi fost in patutul ei sau in alta camera, acum nu as mai fi avut un copil intreg.
 
Deci am impartit acelasi pat timp de trei ani. Mai mult, nu am lipsit niciodata de langa ea. In toti astia trei ani au fost trei ocazii cand am plecat inainte sa adoarma, dar  am fost acolo cand s-a trezit. In toti anii astia a fost alaptata seara de seara, ba chiar noapte de noapte pana acum 2-3 luni cand a renuntat treptat la suptul de noapte. Si, da, este un copil crescut doar de un parinte si foarte atasat de aceast parinte. Insa, orice copil se desprinde cand este pregatit. Ca nu ma asteptam deloc, deloc, deloc ca aceasta desprindere sa se intample acum? Chiar nu! Nu dupa saptamana asta la gradinita, nu dupa tot ce am indurat in ultimele 5 zile. De cand ne-am mutat i-am spus ca poate dormi oricand in camera ei. Atunci cand va vrea. Si daca vrea. Iar daca apoi ii e teama sau vrea inapoi cu mine, poate veni oricand. Toate usile noastre sunt mereu deschise. De fapt, noi de asta ne-am si mutat, pentru camera ei. Un timp dupa mutare a dormit la pranz acolo, dar cu bona. Apoi, a fost spitalizarea din februarie care i-a rupt ritmul si a slabit-o mult, s-a intors in patul meu si dormea cu un tricou purtat de mine in brate. Noptile le-a dormit mereu cu mine. Asa ca surpriza de aseara a fost... Am stat in pat si am privit tavanul, o tot asteptam sa o aud lipa-lipa pe hol. Dar ea deja dormea dusa, iar eu nu stiam ce sa fac singura in tot patul. A fost...
 
De fapt, a fost asa cum este ea. Un copil mereu uimitor. Si cred ca a vrut sa-mi aminteasca asta. Si sa-mi aminteasca despre cum a facut tot ce a facut pana acum. Intr-o zi s-a hotarat brusc ca ea merge, chiar daca inainte abia statea in fund si nu se mai ridicase niciodata in picioare. Cum intr-o zi a decis ca vorbeste, si a vorbit chiar daca inainte nu zicea decat 10 cuvinte. Si tot ce a facut, mereu intai in mitea ei si apoi perfect si la exterior. Asa cum stie ce am in fiecare sertar fara sa-l fi deschis ea vreodata, asa cum stie ce simtim si atunci cand nu vrem. Mi-a adus aminte ca trebuie sa am incredere in ea si sa-i accord timpul pentru a putea face totul singura. Acum doarme in camera ei somnul de pranz. La fel, simplu, fara sa stau langa ea, fara supt, fara nimic. Am sarutat-o pe frunte si i-am zis somn usor.
 
Copilul meu mi-a oferit o lectie de intelegere! Dimineata a venit si s-a mai cuibarit putin langa mine. Era vesela si linistita. Copilul meu a crescut!
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
↧

Promotia lunii Iunie la Funny Land

June 13, 2014, 3:55 am
$
0
0
O parte  buna a socializarii online este ca poti cunoaste oameni foarte frumosi pe care altfel nu ai fi ajuns sa-i intalnesti. Mor de dragul mamelor dedicate pe care le-am cunoscut de cand am blogul, imi face mare placere sa vorbesc cu ele atunci cand am timp, chiar si asa pe FB sau aici, pe blog. Sunt copilasi pe care-i "cunosc" de cand erau in stadiul de proiect sau de cand mamelor lor inca ii purtau in pantec. Ii urmaresc din umbra si ma bucur pentru cat de frumos sunt crescuti si pentru cata bucurie aduc in familiile lor. Pe cateva dintre aceste mame am ajuns chiar sa le chem prietene, sunt oameni care mi-au imbogatit viata si ma simt un om norocos ca am ajuns sa le cunosc. Deci mi se pare firesc ca atunci cand una dintre ele vine catre mine cu o rugaminte sa fac ce pot in acest sens. Daca acea rugaminte mai este si in legatura cu ceva ce ma intereseasa si ceva in care cred si imi doresc sa sustin, atunci cel mai adesea o sa vedeti aici un articol despre asta. Astazi despre Funny Land, un proiect pe care-l sustin si pe care mi-as dori sa-l vad crescand.
 
Oana si Nicol, doua mamici tinere si foarte implicate in cresterea comorilor aduse pe aceasta lume, si-au unit cunostintele, pasiunea si resursele si au adus pe piata atelierelor si cursurilor pentru parinti si copii un concept nou. L-au numit Funny Land, eu as zice ca este mult mai mult- chiar este treaba foarte serioasa, si l-au lansat pe 1 Iunie catre plubic. Fiind o luna de inceput ele isi doresc sa va ofere ocazia sa puteti cunoaste proiectul lor oferind o prima sedinta in mod gratuit pentru orice atelier din cadrul Funny Land si 20% reducere pentru toate serviciile, pana la sfarsitul lunii Iunie. Mi-am zis ca nu putem rata momentul, mai sunt doua saptamani din luna Iunie, deci sa profitam! Va las mai jos in compania lor, a Oanei si a lui Nicol- le-am rugat sa se prezinte pentru noi- si prezentarea atelierelor disponibile momentan. Stiu ca fetele mai pregatesc niste surprize utile pentru vara, dar revin asupra lor.
 
 
Oana & David
 
 
 
" .... ma vedeam mama...de cand ma stiu. Stiam ca voi fi o mama tanara. Stiam ca voi fi o mama implicata. Stiam ca voi fi mama. Asta a fost scopul meu aici, pe aceasta lume. Mi l-am indeplinit si o sa continui sa il indeplinesc atata timp cat voi fi in viata. David este cel mai frumos cadou pentru mine!"

"Numele meu este Oana Sabina Nistor, am 28 de ani si sunt psiholog si psihoterapeut de orientare cognitiv comportamentala si am o vasta experienta in lucrul cu copiii si famiile lor ! Din intreaga experienta pe care am dobandit-o pana in prezent, pot sa denumesc cateva proiecte in care am fost implicata si anume :

- psihoterapie individuala adulti si copii, de familie si cuplu in cadrul Psycovery (4 ani);

- profile psihologice si consiliere in cadrul Dios Detective (5 ani);

- psiholog, psihoterapeut copii si familie in cadrul gradinitei Future Castle (3 ani) ;

- instructor FasTracKids (3 ani) ;

- psiholog, psihoterapeut in cadrul FunnyLand (proiect nou).

Eu am decis sa fac parte din FunnyLand tocmai pentru ca am lucrat in acest "sistem" al copilariei  si stiu ce exista si ce nevoi sunt. In general, am dat de aceleasi probleme repetate unic in fiecare familie. Prin cursurile mele nu ofer doar ceva nou pt copii, ci fac si un fel de instructaj cu parintii. Incerc sa deschid minti, sa insuflu dragoste si daruire pt copil, sa ii captez atentia parintelui pe nevoile copilului. Cursurile pe care le voi sustine si pe care le-am conceput sunt menite sa faca acest lucru. Si da, exista multe activitati pe care le vom face afara, tocmai in ideea de spatiu, aer si vara. Deci, suntem pregatite si din acest punct de vedere. De asemenea, in cadrul cursurilor mele voi avea invitati specialisti care se vor adresa atat copiilor, cat si parintilor (pediatri, stomatologi, nutritionisti, psihologi). Va fi munca de creatie, joaca, experiment, dans, etc. Vom vorbi, gandi, va exista miscare, tot cursul fiind gandit in functie de copil. Mai mult, o sa adaptez activitatile in functie de grupa si sper ca si in functie de copil. Un copil care va frecventa cursurile FunnyLand nu va fi pedepsit, recompensat sau obligat sa  participe la o activitate la care nu doreste. Gandeste-te la un fel de dezvoltare emotionala si intelectuala prin joc si experiment."
 
 
***
 
Nicoleta & Ruxandra
 
 
 
"Iubesc copii si mi-am dorit mereu sa lucrez cu ei sau pentru ei. Cineva acolo sus, a dorit ca eu intai sa trec prin alte incercari, probabil sa capat o alta experienta si apoi sa ma concentrez pe copii. "
 
Sunt mama unei fetite de 1 an si 8 luni si pana sa vina pe lume Ruxandra mea, am activat in Mobile Marketing (timp de 10 ani). Eu personal nu am studii sau experienta in lucrul cu copiii; am absolvit in 2008 Facultatea de Relatii Publice iar in 2011 un Master de Comunicare Manageriala, dar toate persoanele cu care colaborez au experienta si dragoste pentru copii – altfel nu ar fi lucrat cu mine De asemenea, incerc sa-mi selectez partenerii din categoria parintilor, astfel am certitudinea ca stiu ce inseamna "un copil" iar eu imi propun sa urmez si o pregatire care sa fie acoperitoare pentru proiectul meu.

De ce vine proiectul dupa o experienta de atatia ani in alt domeniu? Pai, e foarte simplu. Spuneam mai sus ca sunt mama unei fetite de 1 an si 8 luni; in perioada in care am fost in concediul de crestere copil, compania la care activam si-a sistat activitatea – deci ma aflam in situatia de a o lua de la capat! Si ce ar fi fost mai potrivit decat sa urmez un vis mai vechi!?!

De ce un club pentru copii? Iarasi e foarte simplu! Mi-am dorit un loc complet, un loc gandit ca pentru copilul meu, pe diferite etape de varsta. Un loc sigur si curat, in care parintii sa-si aduca cu drag copii, mizand pe increderea, siguranta, corectitudinea si respectul nostru fata de puii lor. Acest loc a capatat denumirea de Funny Land!

La Funny Land, atat cei mici cat si cei mari isi pot gasi cu usurinta ceva de facut: in timpul petrecerilor pe care le organizam, cei mici au la dispozitie spatiul lor de joaca, dotat cu tot felul de jucarii (aici fac o mica paranteza – am vrut sa ies un pic din tiparul locurilor de joaca, asa ca spatiul nu a fost utiliat in stilul locurilor de joaca clasice) iar parintii pot savura linistiti o cafea gustoasa intr-o zona de bistro generoasa si cocheta. Ei pot sta linistiti, intrucat puii lor sunt supravegheati in permananeta de personal cu experienta in lucrul cu copiii.

Locatia in care ne desfasuram activitatea mai cuprinde si doua sali de curs, unde am inceput sau vor incepe in curand o serie de activitati: de la tot felul de ateliere (olarit, pictura pe machete, brutarie, prajituri, origami, patchworking, desene cu nisip, si nu numai) cursuri diverse (limbi straine exotice, sah, dans, actorie, teatru, pictura, bune maniere, aranjare a mesei, de cusut pe etamina etc), baby parking, teatru (nu cursuri, ci pur si simplu scenete in locatie, unde cei mici pot interactiona cu actorii) pana la psihoterapie pentru copii si parinti, dezvoltare personala, si cursuri de dezvoltare emotionala, mentala si a limbajului pentru copii cu varste intre 6 luni si 5 ani (BabyNeeds, KidsRules, LittlePeople), acestea din urma fiind sustinute de psihologul si colaboratorul nostru Oana Nistor, careia ii multumim din suflet pentru implicare si sustinere.

De asemenea, pentru ca suntem deja intrebati vom da drumul in curand Scolii de vara, iar din toamna, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom oferi si servicii deafter school."
 
 
 
 
 
 
Mai jos gasiti prezentarea cursurilor pentru dezvoltare emotionala, mentala si de limbaj despre care va vorbeam la inceput:
 
***
 
Cursul BabyNeedseste conceput pentru copiii intre 6 luni si 1 an 8 luni. La curs cei mici vor participa alaturi de unul sau ambii parinti, fiecare intalnire mulandu-se atat pe nevoile copilului, cat si pe informarea parintelui. BabyNeeds are o structura interactiva, unde timp de o ora copilului ii sunt stimulate toate simturile, iar ca obiective generale cursul are in vedere:
 
- dezvoltarea limbajului (atat la nivel verbal, cat si nonverbal in functie de varsta);
 
- dezvoltarea creativitatii;
 
- socializarea (BabyNeeds face mult mai usoara tranzitia intre stat acasa cu parintele si gradinita);
 
- sudarea relatiei parinte-copil (copilul are incredere ca ceea ce transmite parintelui este inteles, astfel scapandu-se de frustrari in ambele parti);
 
- cunoasterea profunda a propriului copil (sunt aflate in cadrul cursului preferintele copilului, aptitudinile pe care acesta tinde sa le aiba natural);
 
- informarea corecta a parintelui in ceea ce priveste dezvoltarea mentala si emotionala a copilului, sanatate, nutritie si luarea in calcul a posibilelor probleme ce pot aparea in traseul de crestere a copilului.
 
BabyNeeds are o durata de 10 saptamani, fiecare intalnire avand teme personalizate si potrivite varstei copiilor. Grupele de la BabyNeeds (6 luni-1,8 ani) vor avea loc  miercurea de la ora 18:30 si sambata de la ora 09:00. La BabyNeeds grupa are o capacitate maxima de 6 copii. Costul pentru o ora este de 40 de lei (in luna Iunie prima sedinta este gratuita si 20% reducere la toate serviciile oferite).
 
 
 
***
 
KidsRules este un curs compact pentru copii intre 1,8-3,5 ani, conceput in sistem ABC, in sensul ca la fiecare lectie KR se preda o litera a alfabetului care denumeste intreaga tematica a lectiei (de exemplu, la litera A copiii vor invata despre Anglia- elemente definitorii, imn, steag, cateva cuvinte in limba engleza, Anatomie - parti ale corpului si functiile acestora, 3 sau mai multe animale care incep cu litera A, despre Acvariu si viata marina; vor avea activitati interactive bazate pe joc, experimente, comunicare si muzica).
Cursul se bazeaza foarte mult pe:

 - socializare;

- dezvoltarea creativitatii si gandirii imagistice;

- acumularea de informatii noi prin experienta;

- sustinerea parerilor proprii in fata unui public;

- desprinderea de parinte si pregatirea pentru gradinita;

- cunoasterea preferintelor si aptitudinilor copilului;

- dezvoltarea limbajului;

- dezvoltarea capacitatii de a lua decizii;

- asumarea greselilor;

- respectarea regulilor;

- dezvoltarea spiritului de echipa.

De asemenea, copilul va fi observat si evaluat (cursul este sustinut de un psihoterapeut), parintele primind un feedback cu privire la posibilele probleme aparute in dezvoltarea mentala, emotionala si de ansamblu a copilului.

Cursul oferit de Funny Land va functiona fara recompense, fara pedepse, folosind si invatandu-l pe copil comunicarea asertiva si avand incredere absoluta in unicitatea lui. KidsRules va avea loc saptamanal, cu un numar de maxim 12 copii/curs, va dura 2 ore si va avea loc in functie de preferintele parintilor si programul copiilor (dimineata sau dupa-amiaza).

Grupele KidsRules (1,8-3,5 ani) sunt programate joi de la ora 18:30 si sambata de la ora 11:30. Capacitatea maxima a unei grupe este de 12 copii. In cazul in care vor fi multe cereri, vom suplimenta grupele. Costul unei sedinte este de 60 de lei (in luna Iunie prima sedinta este gratuita si 20% reducere la toate serviciile oferite).
 
 
 
 
 
***
 
LittlePeople este un curs compact, pentru copii intre 3,5 - 5 ani, care se bazeaza pe identificarea corecta a emotiilor, conceput in sistem ABC, in sensul ca la fiecare lectie LP se preda o litera a alfabetului care denumeste intreaga tematica a lectiei (de exemplu, la litera A copiii vor invata despre ce sunt Anxietatea, Amuzamentul si Amabilitatea, vor invata sa le identifice corect, Anatomie - parti ale corpului si functiile acestora si cum, cu prin intermediul propriului corp, pot exprima aceste emotii, 3 sau mai multe animale care incep cu litera A si jocuri de rol in care aceste animale isi exprima emotiile invatate la lectie ; vor avea activitati interactive bazate pe joc, experimente, comunicare si muzica).
Cursul se bazeaza foarte mult pe:

 - identificarea corecta a emotiilor ;

 - comunicarea asertiva ;

 - intelegerea trairilor altor persoane si consecintele exprimarii emotiilor;

 - empatie; 

 - socializare;

- dezvoltarea creativitatii si gandirii imagistice;

- acumularea de informatii noi prin experienta;

- sustinerea parerilor proprii in fata unui public;

- cunoasterea preferintelor si aptitudinilor copilului;

- dezvoltarea limbajului verbal si nonverbal;

- dezvoltarea capacitatii de a lua decizii;

- asumarea greselilor;

- respectarea regulilor;

- dezvoltarea spiritului de echipa.

De asemenea, copilul va fi observat si evaluat (cursul este sustinut de un psihoterapeut), parintele primind un feedback cu privire la posibilele probleme aparute in dezvoltarea mentala, emotionala si de ansamblu a copilului.

Cursul oferit de Funny Land va functiona fara recompense, fara pedepse, folosind si invatandu-l pe copil comunicarea asertiva si avand incredere absoluta in unicitatea lui. LittlePeople va avea loc saptamanal, cu un numar de maxim 12 copii/curs, va dura 2 ore si va avea loc in functie de preferintele parintilor si programul copiilor (dimineata sau dupa-amiaza).
 
Grupele LittlePeople vor fi sustinute lunea de la ora 18:30 si sambata de la ora 14:00.  Capacitatea maxima a unei grupe este de 12 copii. Costul unei sedinte (2 ore) este de 60 de lei (in luna Iunie prima sedinta este gratuita si restul serviciilor au o reducere de 20%).
 
 
 
 
 
 
***


De asemenea, pregatim noi surprize!! De vineri seara teatru! Avem o echipa de 4 actrite care vor performa saptamanal o piesa pentru copii (teatru, muzica, teatru de papusi, marionete, avem si un ventriloc in echipa). Numarul maxim pentru inscrieri este de 30 de familii. Iar incepand cu saptamana viitoare vom da startul si cursurilor de teatru.
 
Recomandat copiilor peste 2 ani.

Pentru rezervări și detalii – nico@funny-land.ro tel. 0741.096.474 sau tel. 0726.451.862
Preturi bilete:
- 1 adult + 1 copil-30 lei
- 1 adult + 2 copii-37 lei
- 2 adulti + 1 copil-42 lei
- 2 adulti + 2 copii-45 lei
***
 
Inscrierile se fac prin email la adresa oana@funny-land.ro cu datele de contact, numele si varsta copilului, precum si preferintele pentru ziua si ora la care sa se desfasoare cursul.
 
Adresa Funny Land este: Strada Agricultori nr. 54 A, sector 2, Bucuresti.
 
 
Va recomand cu drag sa profitati de moment si sa descoperiti aceste ateliere!
 
 

 
 
 
↧
↧

Cu amintiri si cafea

June 17, 2014, 10:06 pm
$
0
0
Copilaria mea s-a intamplat intr-un mic sat din Prahova. Iesi din Bucuresti pe DN1 si la Potigrafu faci dreapta. Treci o padure. Treci un rau. Si cand in fata se vede doar campul si drumul lung cu plopi faci la stanga. Pe drumul cu fantana mare cu o cumpana din lemn. Prima pe care o vezi este gospodaria tatei Tudora de la Ratesti. Cand vezi parul cel mare cu pere rosii, stii ca aproape ai ajuns. Apoi drumul pietruit pe langa campul cu salvie. Apar casele cunoscute. Stii ca undeva in stanga este cimitirul. Cooperativa vecina cu bunica primei iubiri. Biserica. Crucea marea din piatra din raspantia noastra. Nucul pe care-l are la poarta tanti Fana. Scoala, gradinita. Esti deja la cateva case distanta. Treci de gradina scolii cu perii si merii din care ti-a facut de atatea ori placinta. Cea mai buna placinta! Ai ajuns. Esti la fantana. Respiri. Esti acasa.
 
N-am mai fost la tara la mine de 4 ani. De Sfanta Marie. Biserica de acolo poarta acest Hram. Maria mea abia isi anuntase venirea de cateva zile, zile tulburi. Am fost cu ea acolo ca sa o onoram pe prima Marie, cea care acum se odihneste de tot. Tocmai de asta nu am mai fost acolo, la tara, pentru ca prima Marie  nu mai este si cu ea s-a dus si sensul acelui loc. Dar copilaria mea a fost acolo. Forta si esenta mea se trag din acel sat mic de langa Ploiesti. Cum plec din Bucuresti pe DN1 si simt mirosul rafinariilor de la Ploiesti, cum simt fiorul acelor drumuri lungi catre tara. Si mai lungi inapoi catre casa. Mirosul de Ploiesti este mirosul de copilarie. De rafinarie, intai de pamant ud de primavara, apoi de inimile mari si galbene cazute din plopii de pe drum. Au trecut 24 de ani de atunci, de la ultimul drum spre ea, dar mirosul acela... ma intoarce atunci cand eram intregi.
 
La inceputul lunii am pus Matilda intr-un autocar- plin de copii si oameni simpatici- si am mers in "excursie" la Ploiesti. A fost invitatia Anei in organizare cu Replica Vedetelor. Ei promovau o frumoasa cafenea, mie, in secret, imi tremura sufletul. De dor de satul mic de langa Ploiesti. De dor de mirosul acela, cu teama pe care o am de fiecare data ca poate a disparut mirosul. Ca s-a terminat cu petrolul, ca nu mai miroase Ploiestiul. Peste asta o teama si mai mare: raul de masina al Matildei. Am ajuns la locul de intalnire la timp- ca niciodata in istoria noastra in doi. Amandoua cu emotiile primei excursii impreuna. Cu autocarul! Cand esti atat de mic cum este ea acum, autocarul este asa cevaaa, un fel de "cal magic". O fascineaza si tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, dar autocarul este un fel de rege al tuturor. Si am pornit, si a fost bine! Am ajuns intr-o ora fara peripetii si fara rau, dar cu multa veselie si cantecele din partea Sorinei (LearnWithMusic). Sincere felicitari pentru cum te-a tinut vocea si echilibrul pe tot drumul!
 

 
 
Si daca la "acasa" de la tara mirosea a petrol, la "acasa" din Bucuresti miroasea a cafea. Pentru ca din copilaria acasa-acasa imi amintesc mai mult petrecerile- poate pentru ca atunci eram acasa (?!). Craciunul, Revelionul cu toti prietenii, ziua fratelui meu care era inainte de deplasarea de vara de la tara. Erau petreceri, oamenii erau fericiti, era cafea buna la ibric. Si era relatia mea secreta cu ce ramanea in ibric. Zatul. Cafea nu aveam voie, doar eram copil. Dar nimeni nu spunea nimic despre zat. Asa ca al meu era! Ma strecuram in bucatarie si mancam zatul din cesti sau din ibric. Imi amintesc gustul, senzatia. Cred ca in el ramanea si mai tot zaharul pus. Acum probabil ca ar afla si ai mei secretul energiei in exces la ora de culcare :)). Matildei ii place la fel de mult mirosul de cafea. Imi cere mereu, ii spun ca nu este pentru copii. Se uita lung si cu "amenintarea" lasa ca ma fac eu mare. Cred ca va fi o mare cafengioaica.
 
Pentru ca a fost gasca mare la Ploiesti, probabil siti deja ca s-a deschis in shopping center-ul din partea de vest a orasului Cafeneaua Coffeol. Va spun pe scurt. Cafeaua fantastica, sincer! Imi era dor de o cafea buna, pauza din timpul alaptarii m-a facut sa ma multumesc cu ce cafea se nimerea, in sistem sa intre. Dar mi-am amintit ce nedreptate ii faceam. Fantastica, va spun! Ii gasiti in drum spre munte, imediat din linia de centrua- foarte accesibil. Noi o sa facem o pauza acolo de fiecare data cand urcam spre munte. Si cum muntele pentru noi este in principiu Brasovul, m-am bucurat sa aflu ca-i regasim si acolo. Ambele cafenele au terasa generoasa afara. Sper sa isi gaseasca o locatie buna pentru ei si in Bucuresti si sa ne mai bucuram de momente aromate si mai aproape de casa. Cafea in toate specialitatile, si organica pentru doritori, oricum toata cafeaua preparata la Coffeol are o origine fericita. Cafea aromata de condimentele speciale. Cafea buuuna cu un strop de caramel (preferata mea). Ceaiuri. Prajituri, briose, inghetata. Matilda si-a dorit o inghetata. A primit una doua. Si un serviciu impecabil din partea angajatilor. Au rezistat invaziei de pitici si mame, dar si "ochiului critic" venit din partea blogger-ilor de fashion- prezenti si ei.
 
 


 
Ne-am revazut cu Daniela (Smallprint):
 
 
 
 
Nico- arata impecabil!
 
 
Gabriela Ioana Maalouf - trainer dezvoltare personala (o sa ne revedem cu ea pentru un interviu).
 
 
 
  
Muzica din partea 2 Man Show - Bogdan si Iustin - foarte tari baietii!
 
 
 

 
Copiii nostri in buna supraveghere a Sorinei, o sa mergem sa o mai vedem la MikoKids.
 
 
 
 
 
Si noi :)
 

 
 
 
 

 
 
 
Cred ca o sa ne vizitam curand prietenii din Ploiesti! :)
 
↧

Cum sa-ti repari frigiderul gratis

June 19, 2014, 12:19 pm
$
0
0
Eu sunt taur, cica am fi putin mai anosti, nu prea ne scaldam in spontaneitati. Cred ca de fapt este un sens al stabilitatii putin gresit inteles. Ne place sa stim ce avem sub picioare, cam atat. Iar asta ne ghideaza si alegerile in materie de cumparaturi alimentare, imbracaminte, case, mobile, electrocasnice, electronice, etc. Ne hotaram, cam greu ce-i drept, dar dupa ce am luat decizia ramanem cu alegerea noastra si morti. Iar cand alegem o facem dupa niste axiome proprii- le putem spune si stereotipii-, o recunosc si pe asta. Deci televizorul e musai Samsung, masina de spalat Whirlpool, fierul de calcat Tefal, cuptorul Hotpoint, robotul de bucatarie Brown, tot felul de aparate pentru ingrijire personala musai Philips, frigiderul Arctic. Ca de fapt despre frigider si este vorba.
 
Acum sapte ani, cand m-am mutat prima data la "casa mea" si am facut din casa goala casa plina, mi-am cumparat un frigider Arctic. De fapt o combina frigorifica (cu ecrane si butoane). De ce Arctic? Pentru ca: a se vedea mai sus! Numai Arctic este Frigiderul. Si ne-a mers bine, si ne-am iubit, si l-am adus dupa mine la a doua casa a mea. Incapator, destept, se auto curata, striga dupa mine daca-i las usa deschisa, striga si la copil cand sta prea mult si se zgaieste in el. Pana acum vreo doua saptamani cand a inceput sa sughita. Frigiderul, nu copilul. I s-a aprins beculetul! Cu va ziceam: are ecrane si butoane. Iar pe mijlocul ecranului un ditamai semnul exclamarii rosu. Am zis eu sa-l ignor, chiar am facut-o. Dar cat timp poti sa ignori un semn al exclamarii ROSU! Si poate ca m-as fi nesimtit si mai departe daca ecranele alea albastre nu aratau niste temperaturi ingrijoratoare. Intai in congelator, apoi si in frigider. L-am tot rugat, i-am tot dat congelari rapide, nimic. L-am miscat, l-am adulmecat, iar l-am rugat. Nimic! Sun un specialist: verdict trist! Trebuie consultat, numai ca-i vineri si vinerea iarba nu creste pentru serviciile de asistenta, pentru ei creste de lunea. Ma programez pentru luni. (E cu programare si cu zis seria frigiderului, e scrisa pe un abtibild mic in interiorul frigiderului, dreapta jos).
 
Acum, daca istoria asta nu s-ar fi intamplat in cea mai calda zi pe anul asta, cu un congelator plin si cu un sfert de vitel anuntat sa vina intr-o saptamana, nici n-as fi clipit. Ca sunt prea obosita sa ma mai consum si ca dupa toate gaurile din buget din ultimul an ce mai conta un frigider? Abia ne reglasem financiar, sa ne dereglam la loc! Cum oricum nu ma duceam sa cumpar alt frigider in doua zile, mut congelatele ba la vecina, ba in cuptor si dau o sansa service-lui pentru luni. Ne transformam si noi in musafiri si mancam din frigiderele altora :)).
 
Vine luni, suna nea simpaticul de la Arctic- chiar e simpatic- stia foarte bine cartierul pentru ca era "pe zona" asta de mult timp, vine. Consulta frigiderul, considera ca are nevoie de o reincarcare cu "agent frigorific". Vine cu ustensilele, perfuzeaza frigiderul. Platesc 200 de lei cu factura detaliata si chitanta. Imi spune sa o pastrez in caz de ceva. O pastrez. Pana a doua zi "cazul de ceva" era evident, beculetul rosu se intorsese, vreo 12 grade in congelator si ele. Si mai multe in frigider. N-am timp sa sun toata ziua. Sun abia miercuri, il sun pe nea simpaticu, si urmeaza conversatia:
 
Eu- Buna ziua, sunt Cutarica din strada Cutare!
El- Da, stiu cine sunteti.
Eu- Stiti, frigiderul tot nu merge, are o alta problema.
El- Inseamna ca are o fisura si pierde freon, reprogramati la firma pentru a veni o echipa sa-l ia sa-l repare.
Eu- Pai, are sens sa-l mai reparam, nu mai bine unul nou? (intreb si eu ca omul cu gandul la costul reparatiei si la durabilitatea ei, apoi tot la unul nou ajung)
El- Il reparam in garantie.
Eu- Pai, siti, nu e nou, are sapte ani!
El- Stiu, doamna, il reparam in garantie!
Eu- Pai, mai merita?
El- Pai, daca e in garantie....
Eu- Adica fara costuri? (tot nu pricepeam care e treaba, adica, ceva fara bani?!)
El- Da! Va duceti la sediul nostru din Strada Cutare, depuneti o cerere si or sa vina sa-l ia baietii de acasa, il reperam si vi-l aducem inapoi.
Eu- Din casa si pana in casa? (ca stiti ca electrocasnicele mari va sunt tranite in fata blocului si pa, tre sa dai din gene portofel pentru a fi duse in casa)
El- Da, ne ocupam noi de tot!
Eu- Ooook....
 
 
Si doua zile mai tarziu (pentru ca eram in prima saptamana de gradinta, acea saptamana din iad), cu Matilda de mana, ma prezint la sediul din strada indicata, completez o cerere, mentionez in ea ca frigiderul are "doar" sapte ani si ca solicit repararea in garantie, fac iar ochii mari si depun cererea complet neincrezatoare ca asa ceva se va intampla. Era vineri, urma weekendul prelungit, ma suna oamenii marti. Vroiau si o copie dupa CI. Le trimit. Ma suna iar pentru ridicare (aici as avea singura obiectie, te suna, frate, pentru o zi de ridicare in aceeasi zi cu o ora inainte sa vina, evidet in interval 8-18 cand aproape orice om presteaza o munca pentru un ban cinstit). Nu am timp in ziua aceea, era joi. Vineri nu "faceau ei sectorul". Intre timp imi vine vitelul. Ma dau de ceasul mortii sa gasesc un congelator liber, gasesc, dar ma rupt de spate si nu am cum sa-l duc eu, trebuie sa astept proprietarul sa vina sa ma ajute. Asa ca-mi petrec o noapte transand carne si butonand frigiderul. Daca-i dau congelari rapide repetate, sta la 0 grade in congelator. Asa ca dorm cu mana pe buton de dragul carnii de vitel. Salvez carnea, o duc in vecini. Vine luni, nu suna nimeni. Ma suna iar, marti, vin si-l iau. Mama deja radea ca sa-i aprindem o lumanare ca nu crede ca-l mai vedem. Mna, traim in Romania tuturor posibilitatilor. Insaaaa, o zi mai tarziu ne-a fost returnat. Reparat si functional. Si nu reparat oricum, ci in GRANTIE! Si un plus de 24 de luni garantie pentru lucrarea executata. Pam-pam!
 
 
(era in process de racire, acum e bine mersi la -18 si 2 grade)
 
Deci, de aveti aparate frigorifice Arctic, si cred ca si alte aparate Arctic, apelati cu incredere la serviciul lor de intretinere.
 
Service oriunde ai nevoie
Nevoile tale sunt preocuparea noastra permanenta. De aceea iti oferim cea mai extinsa si rapida retea nationala de service. Pentru ca esti client Arctic, beneficiezi de service atat in timpul garantiei, cat si in perioada post-garantie. Mai mult, iti oferim piese de schimb si accesorii pentru intreaga durata de viata a produsului.
 
Cele 38 de reprezentante service la nivel national se afla in permanenta legatura cu Sediul Central Service pentru a raspunde cat mai prompt solicitarilor tale, indiferent de zona de domiciliu.
Peste 70 de unitati mobile de interventie dotate cu tehnica de depanare si piese de schimb te vor ajuta atunci cand vei avea nevoie. Si pentru ca folosim sisteme informatice performante, orice problema poate fi solutionata in cel mai scurt timp.
↧
Search

Despre parinti

July 6, 2014, 12:34 pm
$
0
0
Tocmai m-am intors din cel mai frustrant concediu ca parinte. Pentru ca nimic nu ma frustreaza mai rau pe lumea asta decat sa o cert pe Matilda. In primul rand sa o bag intr-un mediu care sa necesite limite peste gradul ei de toleranta. Si, date fiind conditiile, sa nu gasesc alte metode de aplanare decat sa tip la ea si sa o cert. Iar odata suit in carusel greu te mai dai jos. Asa ca mi-am petrecut ultimele 10 zile intr-o continua lupta cu mine si cu ea. Ea nepricepand ce se intampla, eu impunand lucruri diferite decat stia ea pana acum. Atata cicaleala si observatii nu a primit in cei trei ani de viata adunat. Atatia de stai cuminte (nici nu stia ce-i aia pentru ca noi nu folosim cuvantul asta), atatia de nu mai rade ca doarme X, atatia de nu mai vorbi ca-l trezim pe Y, atatia de nu mai canta ca deranjezi, atatia de nu mai alerga, nu mai sari, nu te mai JUCA asa ca se intampla nu stiu ce alta chestie, nu mai plange ca speriem copiii mai mici. Atatia de shhhht de cand deschidea ochii pana se culca. M-a frustrat, m-a enervat, m-a consumat pana in punctul in care imi venea sa plecam acasa numai sa nu-i mai spun ca nu are voie sa rada cum rade ea, adica tare, pentru ca trezim pe cineva. A fost suficient sa schimbam mediul si compania pentru ca toata piramida noastra de liniste si educatie blanda sa se prabuseasca. Pentru ca libertatea ei functioa gresit atunci cand alegea sa imite actiunile unui alt copil. Prefera sa urmeze un copil de 4 ani jumate in tot ce facea si nu mai auzea nimic in jur. Eu perplexa in fata acestui comportament si a faptului ca ea nu realiza ca se lasa condusa de un copil cu aproape aceeasi minte ca si a ei. Ea euforica in fata noului taram descoperit, adica se poate sa facem si numai ce ne da prin cap?! Mai ales ca erau idei noi, nefiind ale ei. Adica putem sa fugim de parinti si sa ne ascundem in sifonier, pfaa! Si asta nu ar fi fost nimic daca nu s-ar fi pus in pericol prin acest comportament, ca doar se joaca impreuna cu alti copii de cand se stie. A fost o leapsa permanenta si nervi intinsi. Nici vorba de odihna sau relaxare decat in clipele cand eram suficient timp singure pentru a-si reveni la starea ei obisnuita.
 
Am venit acasa profund trista si descumpanita. Mai ales ca la sfarsitul istoriei din toata cearta pe care a primit-o Matilda a rezultat ca problema mea nu era cu actiunile ei haotice ci cu celalalt copil. Pam, pam! Asa ca am ajuns, mi-am cerut un moment de liniste si am rememorat evenimentele. Ce s-a gresit, ce se putea face altfel. Cum sa repar ce s-a intamplat pentru ca a ramas blocata in avalansa de "nu-uri" ca la orice pas zice ca trezim un bebelus. N-am fost pregatita sa o vad comportandu-se asa. Iar asta a fost prima greseala. Am plecat cu imginea idilica in minte a copilului jucandu-se linistit cu un altul pe plaja si noi, parintii, respirand o clipa de liniste. Iar gresit. Am crezut ca atunci cand ma va auzi radicand vocea ma va si asculta. Chiar deloc. Am crezut ca daca o amenint cu intreruperea vacantei daca nu inceteaza sirul de neascultari, se va linistit. Nici asta. Pentru ca lucrurile astea nu functioneaza cu un copil care nu a fost crescut asa si chiar deloc cu un copil inteligent. Mi-a spus simplu ca ea nu poate sa nu ma mai supere si mai bine plecam acasa. Iar Pam, Pam.
 
Deci jocul se redeschide. Metodele sunt iar puse in discutie. Provocarile nu se termina niciodata. Iar eu trebuie sa fac fata mai bine situatiilor de genul asta. N-am facut decat sa tip la ea si sa o amenint. Evident ca nu a functionat. N-am avut deschiderea sa procedez altfel, nici nu stiu cum, dar altfel. Atat de mult m-a deranjat comportamentul ei "prost", si atat de mult m-a deranjat reactia mea, incat nu am putut iesi din cercul vicios. Nu am avut disponibilitatea de a iesi din patratica de parinte. Atat de mult mi-am dorit o pauza si liniste incat mi-am revendicat-o cu orice pret. Nu mai conta ca vacanta asta trebuiea sa fie despre amandoua. Si nu cred ca raceala crunta si lipsa somnului pe toata aceasta perioada ar fi o scuza. Sau poate ca este. Sa nu poti dormi pentru unii este suficient sa-i transforme in isterici, dar eu nu dorm de aproape 4 ani, nu e ceva nou. Ceva a fost altfel. A fost o combinatie perfecta de factori pentru a ma transforma in parintele imperfect. Matilda va uita, probabil. Chiar daca primul lucru pe care-l spune despre vacanta asta este ca a suparat-o pe mami. Eu nu cred ca o sa uit curand acest esec in viata de parinte. Si probabil ca este bine sa nu-l uit si sa stiu mai bine mai tarziu.

 
 
Acestea sunt gandurile pe care le iau cu mine la intalnirea de marti, 8 iulie, de la Hotelul Howard Johnson. Cand am primit invitatia pentru Social Media for Parents eram un parinte linistit si senin. Intre timp am devenit un parinte tulburat de propria incapacitate de a gestiona o situatie noua. O sa discutam si o sa impartasim la fata locului experiente vesele si mai putin vesele, o sa avem ocazia sa discutam cu specialisti in parintela si figuri din social media. Mai puteti solicita o invitie aici. Ne vedem marti!
↧

Doua la apa

July 7, 2014, 11:06 am
$
0
0
Nu-i despre vacanta, si asa se fac prea multe valuri. Este despre altceva, ceva nobil, ceva cu multa munca si mult suflet. Mai sunt doar cinzi zile, am tot vrut sa scriu si nu am putut decide pentru cine. Pentru ca sunt doua. Doua echipe pe care le sustin. In ambele oameni dragi mie, scopuri apropiate mie. Apoi mi-am zis: dar de ce nu as putea scrie despre ambele? De ce nu s-ar putea dona pentru ambele? Poate chiar si de catre aceeasi persoana, asa cum am sa fac si eu. Sau fiecare pentru scopul pe care-l simte mai aproape de sufletul sau.
 
Swimathon este o platformă de atragere de fonduri pentru cauze din comunitatea locală. Este un mecanism prin care comunitatea se întâlneşte, interacţionează şi se implică să strângă fonduri pentru proiectele pe care le consideră relevante.
 
Swimathon București, ediția a doua, are loc pe 12 iulie la Bazinul Olimpic “Lia Manoliu”, de la ora 9.00. Evenimentul este organizat de Fundația Comunitară București și aduce la start peste 30 de grupuri de inițiativă și organizații non-guvernamentale care și-au înscris deja proiectele pe platforma Swimathon București și aproape 40 de echipe în competiție.

La start se aliniaza 200 de inotatori, impartiti in echipe de cate 5 persoane. Fiecare echipa inoata pentru o anumita cauza. Fiecare echipa este sustinuta financiar (sponsorizata) de catre o companie, al carei logo se poate afla fie pe castile de inot, fie pe tricouri sau costumele de baie. Sau toate la un loc, in functie de suma donata de companie.
Spun ca sunt doua. Primul este pentru Asociatia pentru Dravet si alte Epilepsii Rare al caror banner il puteti vedea permanent pe blog in partea dreapta, despre ei am mai scris aici. I-am descoperit acum ceva timp prin intermediul fratelui meu si de aceea spun ca este un proiect de suflet, este practic familie. Echipa Dravet inoata pentru publicarea unei cărți de rețete pentru copiii cu epilepsie, organizarea a 4 seminarii de nutriție și a 8 ateliere de gătit împreună cu consultantul in nutritie Cristian Mărgărit, în cadrul centrului de zi "Există Speranță"- un alt proiect pe care l-am sprijinit cu tot sufletul- , dezvoltat de Asociația pentru Dravet și alte Epilepsii Rare. Cristi spune despre proiect:
 
Cartea se va intitula “Alimentatie sanatoasa pentru copiii cu epilepsie” si eu voi contribui cu experienta mea, pro-bono. De asemenea, voi participa la mai multe workshopuri despre dieta si despre cum selectam, preparam si combinam alimentele potrivite in aceasta situatie.
Adela a aplicat o dieta ketogenica special conceputa si a avut rezultate foarte bune cu baietelul ei. Dieta vine sa ajute si uneori chiar sa inlocuiasca medicatia in anumite cazuri de epilepsie. 
Am fost uimit sa aflu ca epilepsia este mult mai raspandita decat stiam (statisticile spun ca intre 1 si 3%   dintre oameni au cel putin un episod epileptic pe durata vietii). 
Din pacate in Romania nicio persoana publica nu isi asuma acest fapt (cum s-a intamplat in cazul autismului) si multi se ascund din diverse motive mai mult sau mai putin justificate.
Despre Sindromul Dravet:

 Sindromul Dravet, cunoscut şi sub denumirea de Epilepsie Mioclonică Infantilă Severă (EMIS), este o formă rară şi foarte gravă de epilepsie, pentru care nu există, în prezent, nicio modalitate de vindecare. Convulsiile apar în primul an de viaţă la copilul dezvoltat normal. Primele crize convulsive sunt de cele mai multe ori de lungă durată (status epilepticus) şi în cel de-al doilea an apar şi alte tipuri de crize. Toate tipurile de crize sunt deosebit de rezistente la medicaţie, iar prognosticul pentru Sindrom Dravet este descurajator. 
Persoanele cu sindrom Dravet au un risc crescut de SUDEP (sudden unexplained death in epilepsy – moarte subită în epilepsie), şi se confruntă şi cu alte condiţii morbide care trebuie, de asemenea, tratate cu atenţie. Copiii cu Sindrom Dravet nu vor depăşi această condiţie, care le afectează toate aspectele vieţii de zi cu zi. 
În 1978, un neurolog francez pediatru, Charlotte Dravet, a descris pentru prima dată un grup de copii cu un model special de crize, care nu puteau fi controlate de medicaţie. Cel mai important aspect al acestui sindrom epileptic este că până la declanșarea crizelor copiii au o dezvoltare complet normală, dar, pe măsură ce avansează în vârstă, dezvoltarea lor poate încetini și chiar își pot pierde abilităţile pe care le-au dobândit.
 
Si mai mult puteti citi pe site-ul dedicat aici. Iar povestea incredibila a Todorei si a fetitei ei Sanziana este scrisa in detaliu aici.  Donatiile pentru acest proiect se pot face in mod direct si transparent aici sau poti veni sambata pentru a oferi sustinere! In apa or sa fie: Alexandra Coliban si Gelu Kelmer, Radu Popescu, Maria Tanasescu, Lumi Serban.
 
 
 
***
 
Pentru Fire de Dragoste (Asociatia Unu si Unu, Micolino si Totul despre mame) inoata mame dragi mie, le stiti din mediul virtual am mamelor blogger-ite- Ana, Ana Maria, Bogdana - si Tili (pe care nu o cunosc, dar sunt convinsa ca-i un om la fel de inimos). Am mai scris pe blog despre copilasii nascuti prematur si despre ajutorul de care au nevoie. Acum o sa va rog sa intrati pe link-urile de pe numele fetelor pentru a citi povestile lor emotionante, Ana Maria chiar a trecut prin teroare incertitudinii de a avea un copil sanatos sau macar in viata dupa o nastere cu probleme.  
 
Despre proiectul Fire de Dragoste:
Poate nu stiati, dar conform statisticilor privind nasterile premature, 79% dintre bebelusi sunt nascuti între 32 si 36 de saptamani, 10% intre 28-31 de saptamani, iar 11% vin pe lume la doar 28 de saptamani.
Bebelusii nascuti prematur petrec foarte multe ore la terapie intensiva, in incubator, si adesea au nevoie de botosei si caciulite adaptate dimensinilor lor reduse care sa-i protejeze si sa-i ajute sa-si regleze mai usor temperatura corpului.
Cum nu prea se gasesc aceste articole pentru bebelusii prematuri, impreuna cu prietenii de la Totul Despre Mame ne-am gandit sa invitam toate doamnele stiute si nestiute sa creeze caciulite si botosei pentru acesti copilasi. Fa o sezatoare cu prietenele, vecinele, colegele de la job si petrecand impreuna timp de calitate puteti sa tricotati/impletiti impreuna pentru copii prematuri! Da vestea mai departe!
Pentru acesti micuti luptatori, seturile pe care le vom crea sunt o necesitate, nu un moft, stim cu totii ca ei stau dezbracati in incubator, asadar aceste articole de imbracaminte reprezinta un necesar minim pentru a le asigura o evolutie sanatoasa.
Potrivit acelorasi statistici, 1 din 10 bebelusi care se naste are nevoie de aceste seturi. Ideal este sa fie seturi: tuturor ne place sa fim asortati si ne creaza alta stare de spirit cand vedem armonie si culoare si vor avea un efect terapeutic si pentru mamele acestor bebelusi.
Va invitam si pe voi sa-i ajutam impreuna pe acesti copilasi, cu lana sau bumbac, cu andrele sau crosete, cu tutoriale de pe Youtube sau cu ani de pricepere in spate, sa aducem putină culoare si optimism in viata acestor micuti si in viasa mamelor lor ingrijorate si framantate de incertitudini.

Mai mult cititi aici, cum puteti sprijini Campania fetelor si de ce ceea ce fac ele nu este un moft ci un confort pentru copii si parintii lor. Donatiile se pot face direct pe site-ul evenimentului aici sau intrand pe pagina Bazarului deschis pe Facebook unde puteti licita pentru servicii sau bunuri donate in acest scop. O gasiti acolo si pe prietena mea de cand lumea, Sinziana Iaru, un foarte talentat make-up artist care a donat o sedinta de machiaj profesional. Ca sa dau din casa: ea mi-a realizat machiajul din cea mai frumoasa si stralucitoare zi din viata mea, botezul Matildei. Pentru a va simti si voi la fel de speciale intr-o zi deosebita puteti licita aici.

 
***
 
Mai sunt 5 zile in care puteti dona, dar nicio zi nu este mai buna decat cea de azi :)!
↧
↧

Mamele de acasa

July 10, 2014, 11:57 am
$
0
0
Cand privesc in urma, la acesti trei ani si ceva de mamicenie, am un singur regret. Dar este unul mare, o greseala pe care cu greu o sa reusesc sa o depasesc. Insa presiunea de a asigura resursele materiale atunci cand esti parinte singur este foarte mare. Nu iti permiti sa risti, nu iti poti asuma. Imi spun mereu ca nu aveam alta solutie. Dar singurul meu regret este chiar acesta: nu am gasit alta solutie. O varianta care sa-mi permita sa stau cu Matilda acasa mai mult, mai mult de 11 luni. Poate ca n-am avut destula forta sa gandesc in perspectiva, poate ca am crezut ca nu o sa ma doara atat lipsa de langa ea. Poate am crezut ca ei ii va fi bine si asa. Ca o sa pot face destul atunci cand sunt acasa. Mi-e clar acum ca nu a fost asa. De fiecare data cand o simt disperata dupa fiecare clipa pe care o petrecem impreuna, de fiecare data cand se poarta agresiv ca sa ma tina langa ea, stiu ca nu este destul. Si simt mai mult ca niciodata nevoia de a gasi acea solutie care sa-mi permita si sa o cresc fara bona/gradinita 10 ore pe zi, dar sa ii asigur si confortul material. Dar de cate ori imi spun "sari", tot de atatea imi pun frana. Sunt doar eu, nu pot sa risc. Si ramane regretul.
 
Insa sunt mame care si-au putut spune "sari" sau viata le-a impins pur si simplu sa sara. Iar atunci cand a venit momentul intoarcerii la jobul 9/17 au deci sa ramana acasa si sa incerce sa lucreze de acolo. Pentru unele dintre ele doar un hobby sau ceva sa le ofere confortul unei activitati alta decat cresterea copiiilor, pentru altele o necessitate materiala sau o afacere in toata regula. Fie ca si-au urmat o pasiune, au invatat ceva cu totul nou, si-au luat profesia si au iceput sa o practice pe cont proriu, toate incearca sa aiba un profit material, dar si sa castige pretiosul timp langa puii lor.
 
Am prietene care au ales drumul acesta. Unele dintre ele muncesc mai mult decat o faceau atunci cand lucrau pentru un angajator. Altele nu au niciun ajutor peste zi  si se ocupa singure de copii iar cand vine seara incep sa lucreze pentru mica lor afacere. Se intampla sa le prinda a doua zi inca muncind fara sa prinda o ora de somn. Dar incet, incet si-au construit o afacere, si-au castigat clienti care se intorc mereu cu drag la ele, clienti care le recomanda mai departe. Munca lor a devenit o sursa de fericire si implinire. Ma gandesc la Anamaria  cu prajiturele, ma gandesc la Cristina cea cu flori, la Nicol cu salvari si bluze shic, la Alina cea mai talentata, la Cristina mama draga, la Ramona pentru mame, la Andreea cea vindecatoare, Laura mea pretioasa,  la Codrina mea draga, la Adina cea de-o viata. Doar asa, intr-o clipa, cat degetele de la doua maini, mame pe care le cunosc si apreciez. Si sunt multe, si fac multe lucruri absolut minunate. Ele sunt mame care lucreaza de acasa- Work At Home Moms.
 
Daca doriti sa le cunoasteti munca sau sa cumparati din produsul muncii lor (sunt si servicii), aveti ocazia sambata, 12 iulie, la Scoala Libera Waldorf (Strada Scarlatescu nr. 50, sector 1 ) intre ora 10 si 16. Or sa fie prezente si cateva dintre prietenele mele de mai sus. Va las si programul atelierelor din ziua de sambata, trebuie sa va anuntati participarea la adresa de mail de contact:
 
 
În cadrul târgului, pregătim și o serie de workshop.uri atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari:
1. Atel...ier vesel de modelaj pregatit de Ioana Cârâc de la Doar un Hobby
Interval: 10-11
Inscrieri pe contact@wahm.ro

2. Atelier dulce raw pregatit de Andra Dudea de la Amoraws. Vom face rulada cu nutella raw.
Interval orar 11-12
Inscrieri pe contact@wahm.ro

3. Atelier de pâine sub îndrumarea Școlii libere Waldorf.
Atelierul de făcut pâine le oferă copiilor o experiență multi-senzorială, o delectare a simțurilor ce le permite să vadă, să atingă, să miroasă, să audă și să guste.
Interval orar 12- 12:15 modelatul pâinicilor, iar între 12:15 - 13:00, le lăsăm la copt
Înscrieri pe contact@wahm.ro

4. Workshopul cu tema
"Emotiile copiilor - cum le facem fata cand lucram de acasa?" tinut de Anca Iordache - Aware Parenting Instructor - www.parentship.ro
Interval orar - 12:30-13:10
Inscrieri pe contact@wahm.ro

5. Atelier cu tema:
"Vacanta alaturi de copiii nostri" - "Parenting from the heart", consilier Oana Vaideanu, mama WAHM
Interval orar - 13:10-14
Inscrieri pe contact@wahm.ro

6. Ana-Maria Trandafir vă propune să coaseti împreună un semn de carte, cu un model care vă va permite să învăţați cinci cusături de baza reprezentative pentru decorarea cămăşilor româneşti.
Interval orar: 14:00-15:00
Inscrieri pe contact@wahm.ro

7. Delice corner va ofera o reteta foarte simpla de iced tea – dureaza maxim 7 minute, testat de noi – si cateva sugestii de ceai Jenier cu care puteti prepara aceasta bautura minunata.
Interval orar: 15:00- 15:10
Inscrieri pe contact@wahm.ro

8. Teatru de masă, atelier semnat de Scoala libera Waldorf
Teatrul de masă reprezintă o transpunere în imagine a unei mici povestiri.
Interval orar 15:10-16
Inscrieri pe contact@wahm.ro

Avem și o surpriză îndelung așteptată: expozantele la târg vor face parte din primul documentar marca WAHM. Să îl tot plimbăm prin țară ne propunem.

Haideți să invităm împreună cât mai multe persoane care vor afla de harul mamelor creatoare!

Din ce o sa gasiti acolo:








 si multe alte produse si servicii. Aveti pentru ce merge!
 
 
 
↧

Scrisori pentru Matilda (15)

July 17, 2014, 11:27 am
$
0
0

miercuri, 16 iulie 2014
 
Draga mea,
 
astazi se implinesc patru ani de cand ti-ai gasit drumul spre noi. Patru ani de cand ti-am simtit sufletul coborand si facandu-ma sa cred atat de mult incat sa lupt pentru tine si pentru dreptul tau de a trai. Patru ani de cand sunt sigura ca noi doua ne-am nascut impreuna, tu acolo sus, ei aici pe Pamant. Eu traind aici, tu privindu-ma cu rabdare si asteptand clipa aceea in care totul sa fie pregatit in mine pentru a te primi. Ti-am simtit sufletul mereu plutind in jurul meu, am stiut ca ai sa vii. Nu am inteles de ce te-ai intors prima data din drum. N-am stiut ce am facut gresit, de ce te-ai suparat si ai plecat inapoi. Mi s-a parut atat de nedrept incat n-am vrut sa te mai chem. Nu te-am mai gandit, nu te-am mai rugat, nu ti-am mai vorbit. Am vrut sa cred ca ai plecat de tot pentru ca nu as mai fi indurat sa vii si sa pleci iar. Am vrut sa cred ca te-ai intors in Sufletul cel mare si ca iti cauti un alt drum.

Dar drumul tau era unul. Era drumul nostru impreuna. Pentru ca fiecare ne-am nascut pentru cealalta. Eu sa-ti fiu mama, tu sa-mi luminezi viata. Si te-ai intors intr-o noapte de joi spre vineri. Fara sa anunti, fara sa intrebi, doar te-ai asezat calda unde-ti era locul. N-as fi crezut niciodata ca asta se simte. Ca sufletul se simte asa. Ma indoisem de tot ce simtisem si crezusem pentru tine. N-am vrut sa-mi mai fie iar greu si nu te-am mai iubit. Dar te-ai intors la mine si n-as fi putut face altceva decat sa te ocrotesc si sa-ti iubesc fiecare clipa din drumul catre bratele mele. Am stiut ca ai sa fii bine pentru ca tu mi-ai aratat asta. Eu nu am niciun merit. Doar copilul din lanul cu maci care mi-a linistit visele intr-o zi. Erai tu, si erai bine. Si am stiut ca de data asta trebuie sa te ajut sa lupti, sa nu mai pleci.

De atunci numar clipele cu tine. Fiecare un dar, fiecare pretuita. Chiar si atunci cand par ca uit, cand ma retrag in lumea mea. Chiar si atunci tu ai rabdarea sa-mi amintesti ca noi suntem dintr-un suflet, ca noi am fost nascute asa, ca ai ales sa vii pe drumul asta pentru noi. Ma mangai si-mi zambesti cand iti gresesc. Imi spui ca un intelept cu mii de ani in spate “Tu esti mamica mea”, iar eu inteleg ca m-ai iertat. Apoi te intorci la a fi copil, eu la a fi parinte si dansul merge mai departe. Dar cu fiecare lectie pe care mi-o oferi ma ajuti sa inteleg ca nimic nu este intamplator si totul este asa cum trebuia sa fie. Ma ajuti sa uit ce a fost greu si sa raman doar cu rasul si chipul tau fericit.

Ieri te-am lasat sa conduci “dansul”. Ca acum patru ani tu ai mers inainte si eu te-am urmat. Plina de fericire si de ras. M-ai dus pe strazi fara iesire, ne-am intors si am incercat alt drum. Mi-ai aratat case si flori, si pisici, si fluturi. Te-ai jucat incercand sa intri in fiecare curte intreband daca aici sau aici. Spuneai ca sunt palate si toate aveau povesti cu printese. O sa-ti ofer intr-o zi micul nostru castel in care noi o sa ne scriem propria poveste. Apoi, ti-ai luat rochita in maini si ai mers ca o printesa de-a lungul bulevardului prafuit. Nu conta ca rochita nu era destul de lunga pentru a acoperi tot, tu radeai si erai fericita. Salutai oameni, ei iti radeau inapoi. Erai o printesa coborata printre noi, una care vrea sa zboare cu fluturii si sa inoate cu pestii.
 
Inca-ti veghez somnul. Inca iti numar respiratiile prin intunericul noptii. Inca n-am liniste si te ating sa stiu ca esti acolo si ca esti bine. Uneori ma supar pe timp ca trece atat de repede. Ca nu are rabdare, ca nu mi te-a lasat mai mult timp mica si cuibarita in bratele mele. Ca parca n-a fost destul, nu am apucat sa ma satur de tine bebelus ca erai deja o fetita cocheta care ma privea direct in ochi. In alte zile te vreau mare plimbandu-ne amandoua printr-un sat uitat din Franta. Descoperind case si gradini asa cum facem acum pe stradutele din Bucuresti. Scapate amandoua de tot greul asta de om mic. De lucrurile pe care nu stii sa le exprimi. De diminetile cu suflet greu de la gradinita. De drumul tau catre tine. Apoi te privesc cum te invarti in mijlocul casei facand balet, cum sari in baltile de pe strada, cum topai alergand in speranta ca ai sa zbori ca un fluture, cum vorbesti singura corectand cuvinte si-mi dau zor sa ma bucur de clipa asta minunata despre care o sa scriu peste patru ani cat patru clipe.
 
Ti-am sarutat tamplele si ti-am multumit infinit pentru drumul catre mine, copilul meu de suflet si lumina!
 
 
Te iubeste mama!
↧

Prima ei excursie cu gradinita

July 18, 2014, 12:44 am
$
0
0
Matilda este acum in prima ei excursie cu gradinita, fara noi, si mie imi tremura ficatul de emotie :)). Cum am ajuns de la ce se intampla acum 5-6 saptamani la mers deja  in excursie singura, va povestesc saptamana viitoare in Jurnal de gradinita, daaaaaaaaaar acum este in excursie. Singura. Copilul meu care nu a mai fost nicaieri fara mine. Copilul de 3 ani si 3 luni. Aoleu, aoleu, aoleu! Panica, panica, panica! Respiraaaaam! Adaaaanc! Aaaaaa! Mor de emotii!
 
Stiu ca o sa fie bine, ca este o experienta care o va ajuta foarte mult. Am vrut sa inceapa sa-si construiasca aceste ceva-uri ale ei, doar ale ei. Sa inceapa sa fie si doar Matilda. Sa incep si eu sa fiu doar eu din cand in cand. A plans putin la despartire. Am stat in raza ei vizuala pana cand s-a linistit si am stiut ca o sa fie bine. Da, pe mine nu o sa ma convinga nimeni in viata asta si cred ca nici in urmatoarele ca este "mai bine" sa lasi copilul urland undeva ca or sa-l linisteasca altii. Stiu ca daca am lasat-o linistita si ea m-a vazut zambind, emotional va fi bine. Singurul lucru de care ma preocup real este raul ei de masina. Educatoarea ei s-a asezat langa ea, sunt bucuroasa ca m-au ascultat cand le-am zis ca ei ii este mai bine in spatiul mai mare din dreptul usii din spate. I-am pus si sticluta cu Sprite (da, are zahar si bla bla, dar datorita lui nu a mai vomitat pe drum), pungile, sacii, 3 randuri de haine.  I-am pus si Nurofenul pentru ca de ieri e racita. Sper sa nu aiba nevoie de nimic din toate astea. Iiiiiiiii, ce emotiii aaaaaaaaam!
 
 
 
 
Se duc intr-o locatie foarte frumoasa destul de aproape de Bucuresti, planul este sa culeaga fructe din livada, sa ajute la preparatul bulionului, sa se plimbe cu poneii/trotinetele/bicicletele, sa framante covrigei. Iarba multa, alei netede, curat, liniste. Mancarea este preparata acolo din ingrediente bio productie proprie. Sa tina si vremea asta cu noi putin si sa iasa soarele. Prima ei excursieeeee, Doamne ce mare s-a facut! Ah, v-am zis ca am emotii?
 
P.S. au ajuns!
↧
Viewing all 151 articles
Browse latest View live
Search